VIDEO Cum s-a îmbogăţit Hosni Mubarak

Surse din Orientul Mijlociu, citate de publicaţia britanică "The Guardian", plasează averea lui Hosni Mubarak undeva între 40 şi 70 de miliarde de dolari, sumă care ar trebui să-i asigure fostului preşedinte egiptean un trai destul de confortabil de acum înainte.

Comparativ, cel mai bogat om din lume, omul de afaceri mexican Carlos Sim deţine o avere estimată la 54 de miliarde de dolari, fiind urmat îndeaproape de co-fondatorul Microsoft Bill Gates, cu 53 de miliarde de dolari.

Averea familiei lui Mubarak a fost construită în mare parte în urma unor contracte militare încheiate în perioada în care fostul preşedinte era ofiţer în forţele armate, potrivit experţilor. El şi-a diversificat investiţiile prin intermediul familiei sale în 1981, când a devenit preşedinte.

Mubarak nu a fost un om de afaceri. Dar, faptul că a condus o ţară cu o constituţie suspendată timp de 30 de ani a generat anumite avantaje. Fostul dictator a fost în măsură să ia câte o parte din fiecare afacere importantă din Egipt, de la proiectele de dezvoltare în bazinul Nilului până la proiectele de tranzit pe Canalul Suez, canal prin care trec circa 4% din transporturile cu petrol din lume.

"Nu s-a ţinut nicio contabilitate, deci nu a fost nevoie de transparenţă", este de părere Prof. Amaney Jamal de la Universitatea Princeton. "El a fost capabil să ajungă în sfera economică şi să beneficieze de monopol, mită, taxe şi nepotism. A fost un profit garantat."

"Afacerile din cadrul serviciului său militar şi guvernamental s-au adăugat averii personale. A existat multă corupţie în acest regim şi exploatare a resurselor publice pentru câştigul personal", a mai afirmat Jamal.

Ea susţine că averea lui Mubarak ar fi localizată cel mai probabil în bănci din afara Egiptului, posibil în Marea Britanie şi Elveţia. "Acesta este şi modelul altor dictatori din Orientul Mijlociu, astfel încât averea lor să nu fie luată în timpul unei tranziţii", a declarat ea.

Potrivit lui Christopher Davidson, profesor în Politicile Orientului Mijlociu la Universitatea Durham din Anglia, Mubarak, soţia sa şi cei doi fii pot acumula avere dintr-un număr mare de afaceri cu străinii. Potrivit legii egiptene, străinii trebuie să dea partenerilor de afaceri locali un procent de 51% din venituri.

Egiptul, în pofida cadrului de tineri bine educaţi, s-a confruntat cu o stagnare economică. PIB-ul pe cap de locuitor este de doar 6.200 dolari, potrivit CIA - o şeptime din cel al Statelor Unite. Deşi, Egiptul este pe locul al 16-lea în lume, ca populaţie, când vine vorba de producţie, statul egiptean se află abia pe poziţia 136.

Mubarak a lucrat la un set de reforme economice, care, însă, au stagnat în timpul recesiunii globale. Lipsa cronică de locuri de muncă şi mobilitate ascendentă au fost, poate, factori-cheie ce au determinat milioane de tineri egipteni furioşi să iasă în stradă, cerând o schimbare.

Averea lui Mubarak va fi probabil greu de verificat, dacă nu imposibil. Cu siguranţă, banii lui nu sunt într-un seif egiptean aşteptând să fie număraţi, iar demisia sa întârziată i-ar fi permis să-şi mute banii şi să ascundă părţi semnificative din averea sa.

Scurtă biografie

• Născut la 4 mai 1928 într-o familie din mica burghezie rurală a Deltei Nilului, Mohammed Hosni Mubarak a devenit comandant general al Forţelor aeriene, apoi vicepreşedinte în aprilie 1975.
• Mubarak l-a succedat în 1981 pe preşedintele Anwar al-Sadat, asasinat de islamişti, la doi ani după ce a fost primul lider arab care a semnat pacea cu Israelul. Unul dintre liderii cei mai longevivi din lumea arabă, a menţinut Egiptul în tabăra proamericană şi a păstrat acordurile de pace cu Israelul.
• Pe parcursul perioadei în care s-a aflat la putere, multiplelor apeluri în favoarea unei deschideri a sistemului politic, el le-a opus cu regularitate spectrul unei destabilizări catastrofale a acestei ţări cu populaţia cea mai mare din lumea arabă.
• A reuşit să menţină stabilitatea Egiptului, bazându-se pe un redutabil aparat de forţe de poliţie, acuzat că îşi impune controlul asupra vieţii politice şi asupra unui sistem politic dominat de un partid devotat.
• S-a arătat un adversar hotărât al islamismului radical de tipul al-Qaida, dar nu a reuşit să limiteze creşterea în importanţă a unui islam tradiţionalist, inspirat de mişcarea Fraţii Musulmani.
• Mubarak a condus ţara în mod autoritar şi părea să se agaţe de putere, în pofida unei mişcări populare fără precedent, lansate pentru a denunţa tarele regimului său: şomajul, sărăcia, corupţia, libertăţile încălcate, violenţele comise de poliţie.