Viaţa „normală“ din Coreea de Nord: coaste de câine marinate, tocuri înalte şi Dennis Rodman

Contul de Instagram al lui Simon Cockerell este foarte diferit de al altora: britanicul a vizitat Coreea de Nord de 140 de ori în ultimii 13 ani şi a publicat 800 de fotografii din misterioasa ţară, dezvăluind modul în care nordcoreenii încearcă să se bucure de „normal“ într-o ţară plină de restricţii şi de lipsuri, notează Daily Mail.

De la cetăţeni care se îmbată în baruri, la marşuri anti-americane sau participarea la slujba de Crăciun într-o biserică creştină, fotografiile britanicului Simon Cockerell ne prezintă o imagine completă şi fascinantă a vieţii „normale“ din cel mai „închis“ stat din lume: Coreea de Nord.

Pozele britanicului sunt o amintire a faptului că în ciuda conducerii de fier a dictatorului Kim Jong-un, mulţi dintre cetăţenii ţării fac ceea ce au făcut de generaţii întregi care au trăit în asemenea condiţii: scot ce e mai bun dintr-o situaţie. Nordcoreenii încă dansează, zâmbesc, sau se bucură de o băutură rece.

Simon Cockerell lucrează pentru agenţia de turism Koryo Tours, una dintre puţinele companii care servesc şi drept ghid pentru aproximativ 5.000 de turişti occidentali care vizitează Coreea de Nord în fiecare an. Călătoriile acolo sunt foarte monitorizate, iar jurnaliştii şi fotografii au, aproape mereu, interdicţie de a intra în ţară.

Pentru nordcoreeanul de rând, internetul nu este accesibil şi se crede că doar vreo 1.000 de computere din ţară au acces la internet. Totuşi, ca străin, Cockerell a avut voie să achiziţioneze o cartelă SIM 3G, în Phenian, fapt care i-a dat posibilitatea să urce poze pe Instagram chiar de acolo. „În Phenian, tabletele făcute local sunt foarte populare, dar normal că nu oferă şi acces la internet. Costă câteva sute de dolari şi la achiziţionare au deja instalate lucrările lui Kim Il-sung şi jocul «Angry Birds»“, spune britanicul.

Pentru mulţi ar putea fi surprinzător că bisericile creştine şi moscheele sunt tolerate în Coreea de Nord, care este oficial un stat ateu. Ţara chiar a fost acuzată că nu permite libertatea religioasă, însă potrivit Constituţiei, cetăţenii au voie să creadă în ce vor ei, notează „Daily Mail“.

Însă, Simon Cockerell a recunoscut că turiştii văd din ţară doar ce li se permite, de obicei o versiune îmbunătăţită. Însă el a fost unul dintre puţinii occidentali căruia i s-a permis accesul în preajma dictatorului Kim Jong-un, la un meci de baschet dintre echipa Coreei de Nord şi cea a SUA, în ianuarie 2014. Kim Jong-un a stat lângă Dennis Rodman, excentricul baschetbalist cu care dictatorul a început o prietenie bizară. 

„Stăteam la aproape 25 de metri de Kim, şi toată lumea a înnebunit când a apărut. Strigau cu toţii «Manse! Manse!», care înseamnă viaţă lungă. Scandările au părut să dureze la nesfârşit, cel puţin 15 minute, dacă nu şi mai mult. Kim îşi flutura mâinile ca şi cum ar fi zis că e de-ajuns, dar spectatorii păreau a face lucrul ăsta din pură pasiune“, povesteşte Simon despre cum l-a văzut pe dictatorul nordcoreean.

Simon Cockerell a gustat şi din delicatesele ţării, cum ar fi coastele de câine în sos, deşi nu sunt mâncate atât de des pe cât se crede. Felul de mâncare naţional este, de fapt, o farfurie cu tăieţei reci, explică britanicul. 

„În general, atunci când vorbeşti cu oamenii, aceştia sunt foarte primitori. Însă, când am fost într-un bar în care nu trebuia să intru, dintr-un oraş care nu era Phenian, un tip a făcut mare scandal, strigând «Nemernicii ăştia de străini!». Însă era un bar, poate că mă uitasem la el mai ciudat“, explică britanicul.

Vizitând Coreea de Nord de multe ori, încă din 2002, Simon Cockerell este unul dintre puţinii oameni care au putut observa schimbările culturale din ultima vreme de acolo. Una dintre aceste schimbări este naşterea unei noi clase: cea proto-mijlocie, care, spre deosebire de ţăranii din zonele rurale care se află la limita sărăciei, are bani de a cheltui pe produse luxoase. „În ultimii ani, clasa aceasta s-a dezvoltat mult, cumpără haine mai frumoase, chiar costume mai bizare care, din cine ştie ce motiv, sunt acceptate din punct de vedere social. Cu doar câţiva ani înainte, existau oameni care aveau bani, însă nu se afişau“, spune britanicul.

„De exemplu, de curând tinerele au început să poarte pantofi cu tocul foarte înalt. Unele au tocuri atât de mari, încât le e aproape imposibil să meargă. Nu mai pare că eşti în afara timpului aici“, povesteşte Simon.