Ungaria, un fals model
0Când liderii Partidul Democrat Civic (ODS), conservator, liberal şi eurosceptic, încearcă să explice alegătorilor cehi cât de dăunător este pactul bugetar, ei citează exemplul Ungariei, amintind cât de rău şi de nedrept s-ar fi purtat Comisia Europeană cu aceasta.
Prim-ministrul (ODS) Petr Necas a evocat acest lucru într-un articol apărut în cotidianul „Lidove Noviny". Alţii o spun făţiş, precum editorialistul Karel Kríž, care şi-a intitulat una dintre cronicile semnate în acelaşi ziar „Ungaria nu face decât să-şi apere interesele".
Acesta afirmă în esenţă că marile state europene se abat în mod regulat de la criteri-ile de la Maastricht şi că birocraţii de la Bruxelles, care au o slăbiciune pentru postcomuniştii din Ungaria, se răzbună pe sărmanul guvern al lui Viktor Orbán. Că José Manuel Barroso ar fi un fost maoist, iar Catherine Ashton - o fostă activistă brejneviană. Mesajul este clar: Budapesta se luptă şi pentru Praga. Şi dacă noi nu luăm apărarea ungurilor, s-ar putea foarte bine ca Bruxelles-ul să se răzbune în curând pe altcineva, de exemplu pe noi.
Este oarecum logic ca intrarea în scenă a crizei violente din 2008 să fi provocat, în rândul unora dintre vechile ţări membre ale UE, un derapaj ciclic şi, deci, uneori o nerespectare punctuală a anumitor criterii. Dar măsurile corective sunt aplicate conform unui plan convenit dinainte şi acest pact fiscal a fost înfiripat întocmai în optica de a putea rezolva acest tip de situaţie în viitor.
Însă nerespectarea temporară a unor criterii nu are absolut nimic de-a face cu falsificarea statisticilor, nesocotirea metodelor convenite sau cu măsluirea conturilor în care Ungaria s-a încurcat cu un asemenea elan şi într-un asemenea hal încât nici Grecia şi nici Italia de acum 15 ani nu pot susţine comparaţia. Cine încalcă acest principiu se scoate singur din joc. Chiar dacă orientările ideologice de tinereţe ale reprezentanţilor UE nu sunt pe placul tuturor, ele nu au nimic de-a face cu cazul de faţă. Sancţiunile împotriva Ungariei nu sunt de natură politică, ci se urmăreşte doar respectarea regulilor şi metodologiilor comune.