Un vizitator incomod
0Iată un musafir pe care multe capitale europene îl urmăresc cu sentimente variate: în vizită (la sfârşitul lui iunie) prin Europa, unde criza datoriilor este în plină desfăşurare, premierul chinez Wen Jiabao s-a amuzat jucându-se de-a unchiul cel bogat venit în vizită din depărtări.
Contracte comerciale valoroase pentru Germania şi Marea Britanie, răscumpărarea împrumuturilor pentru statul ungar, cadoul este atât de frumos, încât şeful Guvernului de la Budapesta a declarat, încântat, că ţara sa nu mai are de ce să-şi facă griji „pe termen mediu". Această generozitate nu este însă dictată de o dorinţă a chinezilor de a promova înţelegerea între popoare. Ce preţ va trebui să plătească Europa într-o zi pentru toate aceste cadouri? Economia galopantă a acestei mari puteri asiatice exploatează cumva un moment de slăbiciune europeană pentru a-şi asigura influenţa pe continent? Europa urmează să devină o a doua Africă, unde investiţiile din China abundă? Ce anume vrea Beijingul cu exactitate atunci când cere „respectul" celorlalte naţiuni?
China se comportă în funcţie de propriile interese economice. Prima putere exportatoare din lume de câţiva ani buni, China ar greşi dacă nu s-ar îngriji de relaţiile sale comerciale cu Europa. Adevărata lecţie a voiajului lui Wen Jiabao în Europa este cu totul alta. Premierul chinez a arătat unui continent întreg care trăieşte de mult timp peste mijloacele sale ceea ce înseamnă să ai o veritabilă „comoară de război". Confiscată de Partidul Comunist, noua bogăţie a Chinei nu a fost consumată, ci strânsă într-o vastă comoară care-i va servi de-acum înainte să-şi cumpere tot ceea ce o mare putere mondială are nevoie: relaţii bune cu marii parteneri comerciali, materii prime din lumea întreagă şi, mai ales, o armată puternică. Problema nu este deci de a şti dacă China caută să câştige influenţă pe Bătrânul Continent, ci mai degrabă de a şti dacă Europa nu a devenit prea slabă pentru a-i rezista.