Tacticile care au permis Iranului să străpungă apărarea antiaeriană a Israelului spre finalul războiului de 12 de zile

Iranul şi-a îmbunătăţit considerabil capacitatea de a străpunge apărarea antiaeriană a Israelului în timpul operaţiunii „Rising Lion”, în războiul de 12 zile încheiat pe 24 iunie cu un armistițiu, potrivit unei investigații Wall Street Journal. 

Pe măsură ce războiul s-a prelungit, Iranul a lansat mai puține rachete, însă rata de succes a crescut, potrivit unei analize realizate pe baza datelor provenite de la grupuri de experți israelieni și americani, care au atribuit acest rezultat unor ajustări tactice.

Astfel, dacă în prima parte a conflictului doar 8% dintre rachetele iraniene reușeau de barajul defensiv, această rată s-a dublat, atingând 16% în partea a doua a războiului.

Cele mai eficiente lovituri ale Iranului au avut loc în 22 iunie, cu două zile înainte de intrarea în vigoare a armistițiului: 10 din 27 rachete au reuşit atunci să lovească ţinte pe teritoriul israelian. Forţele de apărare israeliene (IDF) nu au dorit să comenteze ratele specifice de interceptare, motivând că nu dezvăluie astfel de detalii operaţionale, potrivit WSJ.

„Orice sistem de rachete, chiar și unul sofisticat precum cel al Israelului, va avea în cele din urmă breșe”, a explicat Raphael Cohen, politolog la RAND Corporation. „Cheia oricărui sistem de apărare aeriană este nu atât construirea unui sistem perfect cu un singur strat, cât efectul cumulativ.”

Reţeaua de apărare antiaeriană a Israelului, considerată una dintre cele mai eficiente din lume, s-a confruntat cu provocări fără precedent. Iron Dome, care are un palmares dovedit împotriva ameninţărilor cu rază scurtă de acţiune, a fost mai puţin relevant în faţa arsenalului iranian cu rază lungă de acţiune. Dar și sistemele Arrow 3 şi David's Sling, concepute pentru interceptarea rachetelor balistice avansate, au fost puse la încercare.

Declaraţiile publice israeliene, analizate de WSJ, sugerează o diminuare a ratelor de interceptare pe parcursul războiului. În timpul operaţiunii „Rising Lion”, IDF a raportat interceptarea a 90% până la 95% din rachetele iraniene. Până la sfârşitul războiului, rata generală de interceptare a scăzut la 86%.

O schimbare de tactică

Potrivit experților de la Institutul Evreiesc pentru Securitate Națională a Americii (Jinsa) și de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională al Universității din Tel Aviv, Teheranul a avut o abordare metodică, bazată pe încercări-erori.

 Forţele iraniene şi-au diversificat punctele de lansare, au modificat calendarul atacurilor şi au dispersat geografic ţintele. Această tactică a silit Israelul să îşi extindă sistemele defensive pe un perimetru mai larg, favorizând breşe ce au putut fi exploatate, potrivit Agerpres.

Atacurile preventive ale Israelului asupra lansatoarelor de rachete iraniene au perturbat capacitatea Teheranului de a-şi desfăşura rachetele cu rază scurtă de acţiune, învechite şi mai puțin precise. Astfel, a fost silit să se baze pe sistemele sale mai sofisticate, cu rază lungă de acţiune, mai devreme decât se anticipase. Printre acestea s-au număra rachetele hipersonice „Fateh-1”, resturi ale acestora fiind găsite în cel puţin două oraşe israeliene, potrivit experţilor care au examinat imaginile respectivelor fragmente.

Racheta este proiectată să coboare într-un unghi abrupt din afara atmosferei terestre, la viteze care depăşesc de 10 ori pe cea a sunetului. Focosul său, care se detaşează în zbor, este capabil să manevreze pentru a se sustrage interceptorilor, reprezentând o provocare semnificativă pentru toate sistemele israeliene.

Lecțiile războiului

În contextul intensificării atacurilor şi a saturaţiei progresive a sistemelor de interceptare, Israelul s-a confruntat cu un deficit de rachete interceptoare Arrow, componentă-cheie a sistemului său de apărare multistratificat.

Această situaţie i-a constrâns pe responsabilii militari să opereze o selecţie riguroasă, neutralizând doar cele mai critice ameninţări pentru a-şi păstra stocurile limitate.

Evoluţia conflictului ilustrează cum ia naștere o cursă tehnologică în timpul unui război.

Potrivit profesorului Yehoshua Kalisky de la Institutul pentru studii de securitate naţională din Israel, „evoluăm pe o curbă de învăţare reciprocă. Ei îşi îmbunătăţesc capacităţile ofensive, noi ne întărim apărarea”.