Sacrificii în numele unui produs culinar de lux: cum sunt tratate păsările în industria producătoare de foie-gras

Procesul de producţie al delicatesei cunoscute ca foie-gras este considerat, de foarte multă lume, ca fiind crud faţă de păsări. Raţele şi gâştele crescute pentru foie-gras sunt hrănite cu forţa, cu ajutorul unui tub de metal, de mai multe ori pe zi, astfel încât să se îngraşe cât mai repede.

Hrănirea prin tubul de metal, care este introdus pe gâtul păsărilor, produce, de multe ori, rănirea esofagului şi chiar moarte. În plus, păsările îngrăşate excesiv se deplasează mult mai greu, vomită mâncarea nedigerată şi suferă în captivitate. Foie-gras este de fapt „ficatul gras” al păsărilor astfel hrănite.

Potrivit site-ului frenchfoodfreaks.co.uk, metoda nenaturală prin care păsările sunt îngrăşate este „lipsită de etică” şi deloc necesară, deoarece imită un proces care, de mii de ani, s-a tot întâmplat şi în mediul natural.

Raţele şi gâştele sunt, în mare parte, păsări migratoare, iar în urmă cu peste două mii de ani populaţiile egiptene au descoperit că păsările obişnuiau să se îngrăşe mereu, cu câteva săptămâni înainte să migreze spre nord, fenomen care le mărea ficatul dar care le asigura totodată un surplus de energie atât de necesar perioadei în care aveau să călătorească pe distanţe lungi.

Tot egiptenii au fost şi primii care au prins gustul ficatului gras, realizând că şi o hrănire forţată a păsărilor genera rezultate similare ca în cazul fenomenului descris anterior.

Cum sunt tratate păsările?

În fermele moderne care se ocupă cu producţia de foie-gras, gâştele şi raţele sunt lipsite de libertate, închise în cuşti şi înghesuite în ţarcuri, fiindu-le imposibil să scape de fermierii care le îndoapă cu porumb, în mod sistematic, de mai multe ori pe zi, chiar dacă nu îşi doresc să mănânce. 

Gâştele şi raţele sunt luate pe rând şi le este introdus pe gât un tub lung de metal care dozează amestecul de porumb şi uleiuri, direct în esofag, în doar câteva secunde. În felul acesta, păsările sunt hrănite cu o cantitate de mâncare de patru ori mai mare decât greutatea propriului lor corp.

Acest comportament brutal are efecte devastatoare asupra stării de sănătate a păsărilor. În doar câteva săptămâni ficatul lor creşte, ajungând să fie de zece ori mai mare decât în mod natural, limitând activitatea altor organe şi determinând, printre altele, probleme respiratorii şi de mişcare, păsările fiind incapabile să se mai susţină.

Mai mult decât atât, animalele nu sunt lăsate să doarmă, pentru că sunt hrănite la intervale de timp relativ scurte şi accesul la apă le este şi el limitat.

Câte păsări sunt sacrificate?

Potrivit site-ului nofoiegras.org, în Franţa se produce şi se consumă 75% din cantitatea totală de foie-gras, la nivel mondial, asta însemnând peste 24 de milioane de păsări, anual. Statele Unite şi Canada folosesc 50000 de păsări, pe an, în acelaşi scop.

În 2004, statul California a decis să interzică vânzarea şi producţia de foie-gras, pentru anul 2012. În 2006, în Chicago a fost interzisă vânzarea şi producţia alimentului considerat o adevărată „specialitate”, dar lucrurile au revenit la „normal”, doi ani mai târziu.

Mai multe state europene au interzis producţia de foie gras, limitând explicit hrănirea forţată a animalelor, în schimb nu au interzis şi importul sau vânzarea produsului.

Ce spun experţii?

Veterinarii şi oamenii de ştiinţă din întreaga lume şi inclusiv Organizaţia pentru alimente şi agricultură din SUA, s-au opus constant hrănirii forţate a păsărilor, pentru obţinerea de foie-gras.

Comitetul Ştiinţific al UE privind sănătatea şi bunăstarea animalelor a investigat în 1998 industria producătoare de foie-gras, cercetări în urma cărora s-a ajuns la concluzia că „hrănirea forţată, în felul în care se practică în prezent, este dăunătoare bunăstării păsărilor.”