Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, cere grevă generală pentru prăbușirea regimului de la Teheran

Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, aflat în exil de mai bine de patru decenii, a lansat un nou apel către guvernele occidentale: finanțarea unei mișcări ample de rezistență civilă, prin crearea unui „fond de grevă” care să sprijine grevele din sectoarele-cheie ale economiei iraniene și să paralizeze regimul islamist de la Teheran.

Într-un interviu pentru Politico, Pahlavi a avertizat că negocierile asupra programului nuclear purtate de administrația Trump cu Iranul nu vor conduce la pace, ci doar vor prelungi agonia unui regim autoritar. Soluția, spune el, este din interior: susținerea populației prin acțiuni nonviolente, organizate și bine finanțate.

„Dacă vrem o schimbare reală, trebuie să-i sprijinim pe iranienii de rând să oprească sistemul din interior”, spune Pahlavi, care a propus ca fondurile să provină inclusiv din activele înghețate ale regimului, estimate la peste 100 de miliarde de dolari. „O grevă generală bine coordonată poate duce la colapsul sistemului în câteva luni”, afirmă el.

Apelul vine într-un moment de fragilitate pentru regimul de la Teheran. Nemulțumirea populară este în creștere, după ani de represiune, corupție și criză economică. Sprijinul pentru aliații regionali – regimul sirian al lui Assad, Hamas și Hezbollah – este tot mai costisitor, în timp ce atacurile israeliene din Gaza și sudul Libanului au diminuat influența Iranului în zonă.

Reza Pahlavi, care se descrie drept un simbol al unității și nu un pretendent la tron, a început să circule prin capitalele europene, încercând să coaguleze sprijin politic și financiar pentru opoziția iraniană din interiorul țării. El consideră că intervențiile militare externe trebuie evitate, iar Occidentul ar trebui să acorde o șansă „agenților schimbării din interior”.

„Nici șah, nici lider suprem”

Într-un moment în care administrația Trump impune noi termene-limită pentru progresul negocierilor nucleare, Pahlavi avertizează că regimul de la Teheran va încerca să tragă de timp. În schimb, susține el, energia ar trebui canalizată către furnizarea de echipamente de comunicare (inclusiv terminale Starlink), astfel încât protestatarii să se poată organiza, chiar și sub supravegherea severă a aparatului de securitate iranian.

Accesul la internet necenzurat, via satelit, a crescut semnificativ în Iran, în ciuda riscurilor asumate de cei care introduc echipamentele în țară. „Trebuie să inundăm piața cu aceste dispozitive. Asta poate face diferența”, spune Pahlavi.

Totuși, poziția sa rămâne controversată. Deși unele proteste recente au readus în stradă lozinci și simboluri monarhiste, mulți iranieni resping orice formă de restaurare a vechiului regim. „Nici șah, nici lider suprem” este un slogan tot mai des întâlnit în mișcările pro-democrație.

Experți precum Sanam Vakil, de la Chatham House, atrag atenția că influența reală a exilului iranian este limitată, iar Pahlavi nu ar trebui văzut ca o figură inevitabilă în tranziția democratică. „În Iran există voci curajoase, închise la Evin, oameni cu viziune, cu premii Nobel, care trebuie sprijiniți – nu cineva care n-a mai călcat în țară de 46 de ani”, spune Vakil.

În replică, Pahlavi insistă că rolul său ar fi unul tranzitoriu, de garant al unui proces constituțional care să asigure un stat democratic, secular și unit. După un referendum pentru o nouă constituție, spune el, s-ar retrage din viața publică: „Asta e menirea mea. Atât”.