Relaţiile UE-Rusia şi rolul României
0Bucureştiul ar putea profita de apropierea relaţiilor dintre Bruxelles şi Moscova. Grija de a nu supăra Rusia i-a făcut pe cei doi preşedinţi europeni din Bruxelles să se întreacă în a ridica osanale oaspetelui lor de la Kremlin, cu prilejul celui de-al 26-lea Summit UE - Rusia.
Preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Herman van Rompuy, l-a felicitat pe domnul Medvedev pentru „victoria Rusiei" în competiţia pentru găzduirea Campionatul Mondial de fotbal (2018), subliniind că Uniunea Europeană este într-un „parteneriat strategic" cu Rusia. La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a descifrat „spiritul Rusiei" prin dorinţa acesteia de a lucra împreună cu UE, „pe cât de strâns posibil". Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a remarcat strădania celor doi lideri europeni să creeze o „atmosferă foarte bună în Bruxelles". Ceea ce înseamnă că vechii şi noii kremlinologi occidentali urmează a fi resetaţi pe o noua partitură...strategică.
Citiţi şi: Summitul NATO, organizat la Bucureşti datorită reorientării SUA către Marea Neagră
Vize şi energie
A fost foarte vizibil că obiectivul central al vizitei domnului Medvedev la Bruxelles a fost obţinerea acordului UE ca Rusia să adere la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Ceea ce a şi realizat, iar gazdele bruxellese s-au grăbit să confirme şi să sublinieze acest rezultat. În schimb, liderul de la Kremlin a dat o altă ordine priorităţilor relaţiilor bilaterale, insistând asupra problemelor globale, „politicii ruse de modernizare", ridicării vizei de călătorie în UE pentru cetăţenii ruşi, neezitând să spună că Moscova aşteaptă concesii din partea UE, după cum în „tradiţionala" chestiune a energiei a solicitat ca partenerii europeni să-şi modifice „Carta Energiei", pentru a putea dezvolta dialogul la această temă. În ceea ce priveşte subiectul Transnistria, Nagorno-Karabah, liderul rus a precizat că discuţiile vor continua, ceea ce nu contrazice spusele domnului Van Rompuy, care anunţase că UE a înaintat câteva propuneri pentru reluarea cât mai devreme a negocierilor, dar e evidentă intenţia Moscovei ca tonul să fie dat de Kremlin.
Este clar că intensificarea raporturilor bilaterale UE-Rusia reprezintă un interes mutual, dar şi unul regional şi global. Dintre cei doi actori, Rusia operează internaţional urmând un proiect pe termen mediu şi lung, încercând să valorizeze intens avantajul resurselor energetice şi nu numai, în vederea obţinerii unor poziţii geopolitice, geostrategice şi, în ultima vreme, geoeconomice. Observând că centrul de greutate global se deplasează spre Asia, Moscova joacă şi această carte, balansând semnale când spre Statele Unite ale Americii, când spre Uniunea Europeană. Pentru Rusia, Uniunea Europeană a fost şi încă este un actor secundar, având importanţă mai mult pentru interesele comerciale şi prestigiu.
Conduita haotică a decidenţilor UE
Mizând pe conduita haotică a principalilor decidenţi europeni, Kremlinului nu-i este greu să introducă „viruşi" în maşinăria interdependenţelor comunitare şi să pună cap în cap bilateralismul şi multilateralismul interguvernamental afişat nu doar în capitalele europene, ci şi în Bruxelles. Iar cum unii dintre principalii lideri europeni au o atitudine utilitaristă, uitând de interesul european, nu este de mirare că Rusia instrumentează şi asemenea comportamente, preluând o serie întreagă de concesii şi urmând numai interesul ei (ex. chiar în ziua când dl. Medvedev punea, la Bruxelles, problema ridicării vizei pentru călătoria cetăţenilor ruşi în UE, demnitarii unui foarte important stat membru propuneau d-lui Putin, la Moscova, facilităţi în materie de ridicare a vizelor).
Avantaj pentru producătorii auto
Recentul Summit UE-Rusia a fost important pentru relaţiile comerciale (în primele nouă luni ale anului 2010, Rusia a fost al treilea partener major al UE, iar dintre statele membre Germania are cea mai mare greutate). Ducând mai departe negocierile pentru OMC, producătorii de hârtie şi mărfuri agroalimentare ar putea fi beneficiari ai actualei runde bilaterale UE-Rusia. Dacă Rusia va intra în OMC, în 2011, aşa cum estimează premierul Vladimir Putin, producătorii de automobile vor fi marii câştigători (nu doar cei europeni, dar şi cei japonezi şi americani). Preşedintele Medvedev a precizat că Rusia este dispusă să încheie acorduri economice şi comerciale nu doar cu UE, dar şi cu state membre, aici dând exemplu evoluţiile pozitive, în ultimul an, în relaţiile cu Polonia.
În mod simbolic, preşedintele rus a plecat la Bruxelles, pentru Summitul UE-Rusia, după o escală politică şi diplomatică la Varşovia, iar înainte de a merge acolo a avut percepţii de la premierul Italiei. A dorit să arate astfel că Rusia are raporturi „normale" nu numai cu „Vestul", ci şi cu „Nordul" şi „Sudul" Europei. Ceea ce i-a determinat pe unii analişti să prevadă că, în 2011, Moscova se va îndrepta şi spre Europa Centrală.
Reacţia Bucureştiului
Cum se poziţionează România? Până la urmă, consensual cu poziţia domnilor Van Rompuy şi Barroso. Numai că din asemenea poziţionări, unele state membre se aleg cu avantaje sporite. Desigur, dacă-şi cunosc exact interesele şi au capacitatea de a utiliza contextul creat de diplomaţia Summitului UE-Rusia. Bine ar fi ca entuziasmul celor doi preşedinti europeni din Bruxelles să fi avut o rezonanţă raţională la Bucureşti.
Căci după ce Administraţia SUA şi-a propus „resetarea" relaţiilor cu Rusia, iar UE şi unele state membre dezvoltă cu aceasta parteneriate - inclusiv strategice - România este printre acele ţări care mai au mult de construit în relaţia estică. Dar cum este vorba de o „relaţie", înseamnă că România nu poate de una singură. De aceea, este de urmărit cum va gestiona România această situaţie şi mai ales cât de realist îşi va defini interesul naţional, cât de mult vor cântări posibilele evoluţii comerciale şi economice, idiosincraziile şi prejudecăţile, demersurile politico-diplomatice inteligente şi eficiente. Căci, până la urmă, şi politica externă a unei ţări se evaluează nu după bunele (declarate) intenţii, ci după rezultate concrete. Care pot fi momentane sau edificii arhitectonice durabile.
Fost negociator-şef al României cu UE
Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a fost ministru pentru Afaceri Europene.
"Pentru Rusia, Uniunea Europeană a fost şi încă este un actor secundar, având importanţă mai mult pentru interesele comerciale şi prestigiu."
Vasile Puşcaş fost negociator-şef