Reabilitarea jurnalismului
0S-a spus adesea că Internetul e benefic participării cetăţeanului la activitatea democratică. Votul sau dezbaterea online ar permite dezvoltarea unei democraţii directe şi participative.
Afacerea WikiLeaks ne demonstrează că Internetul se insinuează în viaţa publică într-un mod deloc calm şi plin de resentimente. Cu noile instrumente ale lumii virtuale, cetăţeanul amator de politică poate denunţa abuzurile, injustiţia, poate deveni o „cârtiţă".
Primele dezvăluiri WikiLeaks despre Afganistan şi Irak răspund bine acestui model. Astfel, un soldat american scandalizat de felul în care armata americană poartă războiul o denunţă. Copiază documente care conţin mărturii din prima linie despre uciderea civililor. Denunţarea de acest tip nu a aşteptat internetul pentru a apărea. „Pentagon Papers" au dezvăluit în 1971 derapajele din Vietnam. Şi nu erau mai puţin profunde. Numai că internetul dă acestei activităţi o audienţă mult mai mare într-un timp mult mai scurt. Dezvăluirile WikiLeaks ne obligă la un moment de reflecţie la noile raporturi ce se stabilesc între amator şi jurnalist. Jurnalistul cetăţean nu l-a înlocuit pe cel de profesie: asistăm la un lanţ de cooperare mai complex între activitatea cetăţeanului scandalizat şi informaţiile jurnalistice care ajung la public.
Pe de-o parte, Wikileaks funcţionează ca un actor semiprofesionist care verifică şi selecţionează informaţiile brute. Apoi însă, numai ziarele mari precum „New York Times" sau „Guardian" au competenţele necesare exploatării acestor munţi de documente. Astfel, pentru informaţiile despre Afganistan, „Guardian" a făcut apel atât la jurnalişti specializaţi, cât şi la analişti pe această regiune şi la experţi în analizarea datelor.
Cu toate acestea, amatorul nu este doar un purtător al informaţiilor. El poate participa la analiză, dacă noii actori ai informaţiei îi dau instrumentele pentru a o face. Jurnalismul datelor, care se specializează în tratarea jurnalistică a marilor baze de date, aşa cum o face, în Franţa, site-ul Owni.fr, oferă surse brute amatorului de informaţii care doreşte să cunoască anume aspecte. Astfel, amatorul erei cibernetice nu este numai sursa de informare, dar poate fi şi un cititor luminat care comentează, online, şi reexaminează anumite informaţii.
În definitiv, este esenţială stabilirea unei pasarele între producătorul şi beneficiarul de informaţii. Prezenţa amatorului este esenţială, deoarece democratizează procesul de creare şi de circulaţie a informaţiei. Apar în acest fel cetăţeni care îşi dezvoltă o serie de competenţe specializate şi care astfel împiedică apariţia unei rupture între specialişti şi cetăţenii obişnuiţi. Ei constituie baza unui Internet...democratic.