Analiză Războiul din Iran ar putea afecta prețurile produselor mult timp după încetarea luptelor, avertizează experții

Chiar dacă un eventual conflict în Iran s-ar încheia rapid, efectele asupra sistemului alimentar global sunt deja în curs de manifestare, avertizează experții.

Perturbările generate de război au afectat livrările de îngrășăminte și au dus la creșterea costurilor cu energia într-un moment esențial pentru agricultură — sezonul de însămânțare. Consecința probabilă: recolte mai slabe pentru culturi de bază precum grâul, porumbul sau orezul.

Un punct critic îl reprezintă Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează o parte semnificativă a comerțului global cu îngrășăminte. Disfuncționalitățile din zonă au determinat creșteri accentuate ale prețurilor pentru materii prime precum amoniacul, fosforul și potasiul, dar și pentru petrol și motorină — elemente esențiale în întregul lanț alimentar, de la producție la transport și depozitare.

Chiar și într-un scenariu optimist, în care luptele se reduc rapid, consumatorii din întreaga lume ar putea resimți efectele prin prețuri mai mari la alimente, pentru o perioadă îndelungată. Riscurile cresc dacă apar penurii sau dacă statele decid să limiteze exporturile, scrie Business Insider.

Momentul este deosebit de sensibil. Specialiștii atrag atenția că lipsa îngrășămintelor în această perioadă nu poate fi compensată ulterior, ceea ce va afecta direct producția agricolă.

Prețurile unor componente-cheie au crescut semnificativ

De exemplu, ureea — un ingredient esențial pentru îngrășămintele bogate în azot — a depășit pragul de 600 de dolari pe tonă, pentru prima dată din 2022. În condițiile în care îngrășămintele reprezintă deja un cost major pentru fermieri, aceste scumpiri influențează deciziile privind suprafețele cultivate.

În același timp, oferta este afectată. Aproximativ jumătate din producția globală de uree provine din regiunea Golfului și tranzitează, în mod obișnuit, Strâmtoarea Hormuz — un punct de blocaj agravat de conflict. Problemele de producție și riscurile de transport amplifică presiunea asupra pieței.

Fermierii nu își permit însă să aștepte. Lipsa fertilizării în lunile de primăvară se traduce direct în randamente mai scăzute, declanșând un efect în lanț: costuri mai mari, utilizare redusă de îngrășăminte, producții mai mici și, în final, diminuarea stocurilor globale de cereale.

Situația se suprapune peste alte presiuni existente, inclusiv războiul din Ucraina, care avea un rol major în exporturile globale de grâu și ulei de floarea-soarelui. În prezent, alternativele sunt mai limitate, ceea ce accentuează vulnerabilitatea sistemului alimentar global.

Creșterea costurilor nu se va limita la cereale. Produse esențiale precum grâul, porumbul, orezul sau uleiul de floarea-soarelui sunt fundamentale atât pentru alimentația umană, cât și pentru hrana animalelor, ceea ce înseamnă că efectele se vor transmite și asupra prețurilor la carne și lactate.

Scumpirea energiei amplifică presiunea

În plus, scumpirea energiei amplifică presiunea: sistemele alimentare moderne depind de energie în fiecare etapă, de la producția de îngrășăminte până la transportul refrigerat.

În unele economii dezvoltate, precum Statele Unite, impactul ar putea însemna în principal prețuri mai mari, nu neapărat rafturi goale. Totuși, majorările pot fi semnificative, cu creșteri estimate între 12% și 18% ale costurilor alimentare, ceea ce ar putea adăuga peste 100 de dolari lunar la bugetul unei gospodării obișnuite.

Chiar și în cazul unei detensionări rapide, revenirea nu va fi imediată. Specialiștii estimează că stabilizarea lanțurilor de aprovizionare poate dura între patru și șase luni, uneori chiar mai mult, în funcție de evoluția conflictului.

Această întârziere este motivul principal de îngrijorare: până când efectele vor deveni vizibile pentru consumatori, impactul asupra recoltelor ar putea fi deja ireversibil.

În scenarii mai grave, riscurile depășesc creșterea prețurilor. Dacă statele vor începe să limiteze exporturile sau să acumuleze stocuri, accesul populației la alimente de bază ar putea fi afectat, în special în regiuni vulnerabile precum Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Experții avertizează că astfel de crize alimentare pot avea consecințe sociale profunde, amplificând instabilitatea și tensiunile în zone deja fragile.

„Dincolo de ce ne putem imagina”

Războiul din Iran amenință să sufoce fluxurile de energie, iar liderii europeni încep să înțeleagă că nu este vorba doar despre o criză temporară, ci despre un șoc sistemic, cu efecte în lanț asupra întregii economii, scrie politico.eu.

Cancelarul german, Friedrich Merz, avertizează fără echivoc: impactul economic ar putea rivaliza cu cel al pandemiei de Covid sau cu undele de șoc produse de invazia Rusiei în Ucraina. O comparație care spune totul despre gravitatea momentului.

Pe măsură ce ultimele petroliere încărcate în Golful Persic ajung în porturile europene, continentul intră într-o zonă de incertitudine periculoasă. Dacă războiul continuă, consecințele vor fi resimțite peste tot: fabrici oprite, zboruri anulate, alimente mai scumpe, credite mai greu de accesat și o inflație care riscă să revină în forță.

Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, vorbește deschis despre presiunea momentului: trăiește „24 de ore din 24” cu realitatea acestui conflict. Iar șefa Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, merge și mai departe — efectele pe termen lung sunt, spune ea, „probabil dincolo de ceea ce ne putem imagina acum”.

Până acum, consumatorii europeni au simțit criza mai ales la pompă. Dar acesta este doar începutul.

Experții vorbesc deja despre „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie”, în termenii lui Fatih Birol. Spre deosebire de crizele din trecut, aceasta lovește simultan toate sursele de energie — petrol, gaz, combustibili rafinați.

Europa spera că diversificarea surselor — SUA, Norvegia, Azerbaidjan, Algeria — o va proteja. Dar realitatea din teren contrazice aceste calcule. Pe măsură ce războiul intră în a cincea săptămână, competiția globală pentru resurse se intensifică, iar Asia, mult mai dependentă de Golful Persic, începe să acapareze livrările disponibile, atrăgând comercianții cu prețuri mai mari.

Transporturi redirecționate, contracte rupte, livrări întârziate

Semnele sunt deja vizibile: transporturi redirecționate, contracte rupte, livrări întârziate. Iar Europa descoperă că „plasa de siguranță” energetică este mai fragilă decât credea.

În lipsa unor alternative rapide, guvernele se pregătesc pentru măsuri nepopulare. Raționalizarea consumului nu mai este un scenariu teoretic. Idei precum duminici fără mașini sau restricții la combustibil — care păreau relicve ale anilor ’70 — revin în discuție.

Sectorul aviatic este printre cele mai expuse. Prețul kerosenului a explodat, iar companiile aeriene nu mai pot absorbi costurile. Zboruri mai scumpe, rute reduse, avioane ținute la sol — toate devin parte din noua normalitate.

Industria, la rândul ei, începe să resimtă șocul. De la chimie la oțel, costurile cresc accelerat, iar investițiile devin tot mai riscante. Fără energie ieftină și stabilă, competitivitatea Europei este pusă sub semnul întrebării.

Efectul de domino este inevitabil: prețuri mai mari în agricultură, transport și producție. Companiile transferă costurile către consumatori, iar inflația — abia ținută sub control — amenință să revină, scrie politico.eu.

Stagflația bate la ușă

Se conturează astfel un scenariu pe care economiștii îl cunosc prea bine: stagflația. Creștere economică anemică, combinată cu prețuri ridicate — o combinație toxică, greu de gestionat.

Estimările Comisiei Europene indică deja o încetinire severă a creșterii economice. În același timp, presiunile inflaționiste ar putea forța Banca Centrală Europeană să crească dobânzile, complicând și mai mult situația pentru gospodării, companii și guverne.

Iar acestea din urmă se confruntă cu o problemă suplimentară: datoriile acumulate în crizele anterioare devin tot mai costisitoare. Spațiul de manevră fiscală se îngustează, iar ajustările bugetare devin inevitabile.

Chiar și într-un scenariu optimist, în care războiul s-ar încheia rapid, revenirea nu ar fi imediată. Reconstrucția lanțurilor energetice și industriale ar putea dura cel puțin un an.

Pentru moment, însă, timpul nu mai este un aliat. Odată cu descărcarea ultimelor transporturi din Golf, cronometrul a pornit.

Europa nu mai are luni la dispoziție. Are săptămâni.

Iar întrebarea nu mai este dacă impactul va veni — ci cât de profund va schimba economia continentului pentru o generație.