Protestele din Irak şi Liban, o provocare periculoasă pentru Iran

La o zi după izbucnirea protestelor antiguvernamentale din Irak, generalul iranian Qassim Soleimani a mers la Bagdad în toiul nopţii şi a luat un elicopter spre Zona Verde, unde a surprins un grup de oficiali importanţi din domeniul securităţii prin convocarea unei reuniuni, în locul prim-ministrului.

Sosirea lui Soleimani, şeful forţei iraniene de elită Quds şi arhitectul aparatului său regional de securitate, a semnalat faptul că Teheranul este îngrijorat de aceste proteste, care au izbucnit în capitala Irakului  şi în inima şiită a ţării şi care au vizat şi ingerinţele Iranului în problemele din Irak.

Protestele din Irak şi Liban sunt alimentate de nemulţumiri locale, şi sunt îndreptate în special împotriva elitelor politice, însă reprezintă şi o provocare pentru Iran, care susţine îndeaproape ambele guverne, precum şi grupuri armate puternice din ambele state. O represiune din ce în ce mai violentă în Irak şi  un atac al susţinătorilor Hezbollah asupra celei mai mari tabere de protest din Beirut stârnesc îngrijorări referitoare la o reacţie negativă din partea Iranului şi a aliaţilor săi.

„Noi, în Iran, ştim cum să ne ocupăm de proteste”, le-a spus Soleimani oficialilor irakieni, potrivit unor oficiali familiari cu întâlnirea, care au oferit detalii pentru Associated Press, sub condiţia anonimatului. „Acest lucru s-a întâmplat în Iran şi l-am ţinut sub control”.

Însă aproape o lună mai târziu, protestele din Irak au fost reluate şi demonstraţiile continuă în Liban, ambele fiind direcţionate împotriva guvernelor şi facţiunilor aliate cu Teheranul. Protestele ameninţă influenţa regională a Iranului într-un moment în care Iranul are dificultăţi din cauza sancţiunilor impuse de Statele Unite.

La o zi după vizita lui Soleimani, ciocnirile dintre protestatari şi forţele de securitate din Irak  au devenit mult mai violente, numărul morţilor ajungând la peste 100, lunetişti neidentificaţi trăgând în demonstranţi. Aproape 150 de protestatari au fost ucişi în mai puţin de o săptămână.

După o scurtă pauză, protestele din Irak au fost reluate, demonstranţii adunându-se în Piaţa Tahrir din  Bagdad, ciocnindu-se cu forţele de securitate în timp ce încercau să spargă baricadele de pe un pod ce ducea spre Zona Verde, locul unde se află guvernul şi mai multe ambasade. În sudul Irakului, protestatarii au atacat şi incendiat sediile mai multor partide politice şi miliţiile aliate cu Iranul, susţinute de guvern.

Într-o ţară care este al doilea cel mai mare producător de petrol din OPEC, locuitorii sărăciţi se plâng că puternicile miliţii şiite legate de Iran au construit imperii economice, preluând controlul proiectelor de reconstrucţie a statului şi implicându-se în actviităţi ilicite.

„Toate partidele şi facţiunile sunt corupte şi acest lucru are legătură cu Iranul, pentru că le foloseşte pentru a încerca să exporte sistemul său de conducere clericală în Irak”, a spus Ali al-Araqi, un protestatar în vârstă de 35 de ani, din oraşul Nasirivah, care a fost martor la ciocnirile deosebit de violente dintre demonstranţi şi forţele de securitate.

Protestatarii libanezi au adus în discuţie rareori Iranul şi principalul său aliat local, Hezbollah, dar şi-au concentrat mare parte din furie pe preşedintele şi ministrul de Externe al Libanului, care provin dintr-un partid creştin aliat îndeaproape cu Hezbollah. 

Hezbollah este cea mai puternică forţă armată din Liban şi a fost singura care a refuzat să se dezarmeze după războiul civil din 1975-1990. Grupul îşi justifică arsenalul spunând că este necesar pentru a apăra ţara de Israel, mcare a ocupat sudul Libanului din 1982 până în 2000.

Hezbollah a trimis mii de luptători în Siria, pentru a ajuta la învingerea revoltei împotriva preşedintelui Bashar al-Assad, un alt aliat-cheie al Iranului. Miliţiile irakiene puternice susţinute de Iran, mobilizate iniţial pentru a lupta împotriva grupării Stat Islamic, au luptat şi ele alături de trupele lui Assad. Şi Iranul şi-a suprimat violent propriile proteste pro-democraţie, cunoscute sub numele de Mişcarea Verde, după alegerile prezidenţiale disputate din 2009.