Prăbuşirea unui superstar
0Angela Merkel a ieşit în faţa presei la 10 mai să anunţe mecanismul de stabilizare al zonei euro. Trei zile mai târziu, cancelarul german vorbea de cea mai mare încercare prin care trece Uniunea Europeană de la prăbuşirea comunismului. Dacă euro eşuează, atunci eşuează şi Europa, şi ideea de unificare europeană, spunea Merkel. Cuvinte dure, nimic exagerat. 2010 va rămâne în amintire ca anul crizei euro. Niciodată nu s-a conf
Prima care s-a clătinat a fost Grecia. A fost nevoie de un împrumut de 110 miliarde de euro pentru a fi salvată. Speculanţii au pariat în continuare împotriva euro şi încrederea în capacitatea de plată a altor state a scăzut. Pachetul de 750 de miliarde de euro trebuia să readucă siguranţa. A fost conceput ca o promisiune pentru ţările din zona euro aflate în criză: nu vă lăsăm să cădeţi. Pieţele au rămas însă agitate.
În noiembrie, când Irlanda a apelat la mecanismul de stabilizare, cursul euro a scăzut din nou. Politicienii de la Berlin şi Paris au reacţionat imediat, nemulţumiţi că piaţa financiară le stabileşte ordinea de zi. La summitul UE de la mijlocul lunii decembrie, şefii de stat şi de guvern au căzut de acord asupra unui mecanism permanent de stabilizare a zonei euro. Dar discuţiile nu s-au încheiat. Unele ţări nu cred că pachetul de 750 de miliarde de euro este suficient.
Ce se întâmplă dacă şi alte ţări vor avea nevoie de ajutor? Portugalia, Spania şi Italia s-ar putea confrunta cu probleme de refinanţare anul viitor. Pentru euro nu e o veste bună. Moneda comună s-a tot apreciat în comparaţie cu dolarul după lunile turbulente din 2008, când s-a declanşat criza financiară globală. Odată cu izbucnirea crizei creditelor din UE cursul euro a înregistrat urcuşuri şi coborâşuri.
„Der Spiegel" (Germania) 26 decembrie 2010