Prăbuşirea turnurilor gemene la 11 septembrie, explicată printr-o reacţie chimică

Prăbuşirea turnurilor World Trade Center la 11 septembrie 2011 a fost provocată de reacţia explozivă generată de intrarea în contact a aluminiului topit provenit de la avioanele Boeing 767 deturnate de terorişti cu apa din sistemul antiincendiu, apreciază un expert norvegian, citat de AFP.

Comisia de anchetă oficială privind aceste atentate a conchis că elementele metalice care formau structura internă a turnurilor gemene, încălzite până la incandescenţă în urma incendiului, a cedat.

Dar, potrivit lui Christian Simensen, cercetător la departamentul Materiale şi Chimie al SINTEF, cel mai important organism independent de cercetare din Scandinavia, explicaţia autorităţilor americane este eronată.

Potrivit teoriei sale, aluminiul care intră în compoziţia cabinelor celor două avioane a început să se topească sub efectul incendiului şi s-a scurs către etajele inferioare, unde a intrat în contact cu apa proiectată de sistemul antiincendiu.

Atunci a avut loc un fenomen binecunoscut chimiştilor: o explozie devastatoare.

"Combinaţia de aluminiu topit şi apă produce explozii fenomenale, aşa cum demonstrează atât expertizele ştiinţifice, cât şi cele 250 de accidente înregistrate în cadrul industriei de aluminiu din 1980", subliniază Simensen în studiul său, publicat în revista de specialitate Aluminium International Today şi prezentată recent într-o conferinţă la San Diego.

Scut de rigips

Una dintre aceste experienţe a pus în contact 20 de kilograme de aluminiu topit şi 20 de litri de apă, cu puţină rugină drept catalizator: deflagraţia a distrus tot laboratorul şi a lăsat un crater de 30 de metri în diametru, a asigurat cercetătorul.

Or fiecare dintre avioanele Boeing care au intrat în turnurile World Trade Center conţinea 30 de tone de aluminiu.

Avioanele care au intrat în turnuri "ar fi trebuit să fie acoperite cu fragmente de pereţi interiori, tavan şi podele, rămăşiţe pe care le-au luat cu ele în momentul în care s-au încastrat în clădiri", la fel cum meteorit care ajunge pe Terra antrenează în urma sa sedimente de sol.

"Aceste rămăşiţe erau formate în cea mai mare parte din rigips, un material prost conducător de căldură, iar acestea au format probabil un scut care a menţinut căldura în apropiere de carlingă şi a protejat restul clădirii", continuă el.

Acest scut ar fi permis incendiului provocat de carburantul avioanelor să ridice foarte mult temperatura cabinelor.

"Aliajul de aluminiu din care sunt formate cabinele, care conţine şi magneziu, se topeşte la 660 de grade Celsius. Iar dacă aluminiul este adus la temperatura de 750 de grade Celsius, el devine la fel de lichid a apa", subliniază Simensen, care crede că acest fenomen s-a produs în turnurile gemene.

Scurgându-se spre etajele inferioare, mai multe tone de aluminiu ar fi intrat în contact cu apa din sistemul antiincendiu, provocând o reacţie imediată: creşterea temperaturii cu mai multe sute de grade şi eliberarea hidrogenului, un gaz cu capacitate mare de explozie.

O astfel de deflagraţie este suficient de puternică pentru a spulbera o întreagă secţiune a turnului, care s-a prăbuşit ca un castel din cărţi de joc.

Numeroase persoane prezente în apropierea turnurilor în momentul atentatului afirmă că au auzit explozii chiar înainte ca cele două clădiri să se prăbuşească.

Mai degrabă decât o reacţie chimică, unii amatori de comploturi văd în aceasta o dovadă că turnurile gemene au fost minate anterior de agenţi secreţi americani sau israelieni.