Povestea cutremurătoare a studentei care a murit după ce a trăit ani de zile cu mai puţin de jumătate de dolar pe zi pentru a-şi putea îngriji fratele bolnav

Wu Huayan, o studentă chineză de 24 de ani internată în spital în urmă cu câteva luni pentru malnutriţie severă, după ce ani de zile s-a înfometat pentru a-şi permite costurile de îngrijire a  fratelui bolnav, a murit săptămâna trecută. Fata ceruse ajutor pentru a-şi plăti spitalizarea. Moartea ei a stârnit revoltă pe reţelele sociale chinezeşti întrucât doar o mică parte din banii donaţi au fost folosiţi pentru tratament.

La 24 de ani fata avea 1,35m înălţime şi cântărea doar 21.5 de kg. Timp de cinci ani Wu Huayan a supravieţuit hrănindu-se în principal cu orez şi ardeţi iuţi. Fata avea două joburi pentru a-şi putea permite costurile îngrijirii fratelui său bolnav, după moartea părinţilor, şi era şi studentă tocmai pentru a mai putea obţine o sumă de bani de la stat.

Wu Huayan a murit săptămâna trecută la spitalul universitar din Guizhou unde era internată din octombrie anul trecut pentru malnutriţie severă. Ea s-a plâns că nu mai poate merge şi că nu poate respira. Potrivit unui comunicat al universităţii unde studia, inima şi rinichii i-au cedat. Spitalul nu a dorit să ofere detalii privind moartea ei.

Părinţii ei au murit când avea patru ani şi în ultimii cinci ani s-a înfometat ca să economisească bani pentru fratele său care necesita tratament psihiatric. Fraţii trăiau în Guizhou, una dintre cele mai sărace provincii din China.

Doar după ce sănătatea i s-a deteriorat foarte mult fata a cerut ajutor pe o platformă de donaţii. Ea a mărturisit ulterior că şi-a văzut tatăl şi bunica murind întrucât nu şi-au permis costurile medicale şi că e hotărâtă să nu aibă aceeaşi soartă – şi că e ultima ei şansă de supravieţuire, întrucât nu are cei 30.000 de dolari necesari tratamentului. Fata nu mai avea sprâncene, suferea de insomnii, avea probleme renale şi o boală cardiacă care necesita operaţie.

„Cer ajutor doar pentru că nu am altă cale. Încă am dorinţa de a duce o viaţă normală. Îmi doresc să contribui în societate şi mă voi strădui cu toate puterile să lupt cu boala mea”.

De pe patul de spital Wu le-a mulţumit donatorilor mărturisind că nu se mai simte atât de singură.

„Mă simt de parcă aş vedea din nou soarele răsărind după ce am fost abandonată în noaptea neagră. Nu ştiu cum te cheamă, unde locuieşti şi nu-ţi cunosc viaţa – cum nici eu n-am apărut în viaţa ta până acum  - dar ţin să-ţi mulţumesc pentru sacrificiile tale în ajutorul acordat unui străin ca mine”.

După moartea ei donatorii au aflat însă că doar o foarte mică de sumă de bani a ajuns la ea dintr-un total de 144.000 de dolari. Doar circa 3000 de dolari au fost cheltuiţi pentru facturile medicale.

Fraţii mai erau ajutaţi de un unchi şi o mătuşă – dar aceştia nu le puteau oferi mai mult de 40 de dolari pe lună. După plata facturilor medicale ale fratelui, Wu rămânea cu doar doi yuani pe zi pentru mâncare.

Banii au fost strânşi printr-un program al fundaţiei China Charities Aid Foundation for Children, o organizaţie privată supravegheată de Ministerul Afacerilor Civile. Banii destinaţi operaţiei pe inimă nu au fost transferaţi spitalului, întrucât fata nu a putut lua suficient în greutate pentru a suferi intervenţia chirurgicală, spun reprezentanţii fundaţiei. La momentul morţii avea sub 30 de kilograme.

La câteva zile de la moartea ei, un fost angajat al fundaţiei a făcut acuzaţii grave: organizaţia strângea fonduri pentru cei foarte bolnavi şi vulnerabili şi reţinea veniturile cât mai mult posibil pentru a profita de dobânzile din ele – prin lege, veniturile obţinute astfel pot fi păstrate pentru angajaţi.

Fundaţia a transmis că banii nu au ajuns la spital pentru că familia a solicitat să fie păstraţi pentru operaţie. O cunoştinţă a familiei a spus că Wu nu ştia de fapt de întreaga sumă strânsă pentru ea. Mai mult fundaţia a transmis că n-a mai strâns donaţii din momentul în care guvernul local a anunţat că „va avea grijă” de studentă şi de familia ei. Oficialii au negat însă că s-au aflat în contact cu fundaţia.

Wu Huayan primea 300 de yuani de la stat şi mai câştiga dublul acestei sume din cele două joburi, obţinând astfel  puţin peste 100 de dolari pe lună. Cea mai parte a banilor era folosită pentru tratamentul fratelui. Wu Huayan a început să economisească bani încă din liceu. Presa locală relatează că primele semne de boală şi malnutriţie au apărut încă de când era elevă, însă nu a mers la spital din cauza grijilor că va cheltui prea mulţi bani. 

„Mi-am pierdut părinţii. Îl mai am doar pe fratele meu. Nu pot să-l pierd şi pe el”.

După ce povestea sa a ajuns în presă, guvernul local le-a acordat fraţilor o sumă de bani ca ajutor de urgenţă. China alocă foarte puţini bani pentru asistenţa socială.

Faptul că fundaţia a transferat doar 3000 de dolari spitalului în cele trei luni de tratament a revoltat opinia publică din China. Fundaţia a transmis într-un comunicat că inflamarea organelor nu a permis operaţia pe inimă şi că familia lui Wu le-a solicitat ca banii să fie folosiţi pentru operaţie şi recuperare. Cu toate acestea fata nu câştigase prea mult în greutate, cântărind sub 30 de kilograme.

People’s Daily, o publicaţie oficală a Partidului Comunist, a pus problema intereselor comerciale ale fundaţiilor implicate în strângerea donaţiilor, întrebându-se dacă nu cumva au exploatat o tragedie pentru a obţine bani pentru ele. Scandaluri în care banii din donaţii n-au mai ajuns la beneficiari au mai fost în China, unul cunoscut fiind cazul băiatului cu ţurţuri în păr care n-a mai beneficiat de toţi banii după ce guvernul a intervenit din cauza acuzaţiilor de exploatare a situaţiei de sărăcie a familiei.

Spitalul nu a oferit informaţii despre cauzele morţii. Înainte să moară Wu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra „puţină mobilă„ şi de „a avea un an bun alături de fratele meu”. Totodată şi-a dorit să –şi doneze organele după moarte.

La începutul acestei luni,  provincia Jiangsu, una dintre cele mai bogate din ţară, s-a lăudat că doar 17 dintre cei 80 de milioane de cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei. Provincia defineşte sărăcia extremă ca având un venit al gospodăriei sub 6.000 de yuani - cu aproximativ 50 de cenţi mai mult decât definiţia Băncii Mondiale de aproximativ doi dolari pe zi.

În 2015, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a anunţat un plan pentru o „societate moderat prosperă” care ar face sărăcia un lucru al trecutului, dar inegalităţile dintre oraşe precum Beijing şi Shanghai şi zonele rurale s-au mărit.