Planeta Marte ar putea influența clima Pământului mult mai puternic decât se credea până acum

Un nou studiu sugerează că masa planetei Marte joacă un rol semnificativ în modelarea ciclurilor climatice ale Pământului, într-o măsură mai mare decât indicau analizele anterioare. Potrivit datelor prezentate de Phys, simulări complexe ale dinamicii Sistemului Solar arată că modificări ale masei planetei roșii pot altera substanțial așa-numitele cicluri Milankovitch, mecanismele astronomice care reglează alternanța dintre epocile glaciare și interglaciare.

De-a lungul a milioane de ani, evoluția climei terestre a fost strâns legată de variații ale orbitei și ale înclinării axei planetei, influențate gravitațional de alte corpuri cerești. Până acum, cele mai importante efecte erau atribuite lui Jupiter și Venus. Noile modele arată însă că Marte contribuie în mod semnificativ la oscilațiile mai scurte, de aproximativ 100.000 de ani, asociate cu tranzițiile către și dinspre perioadele glaciare.

Cercetătorii conduși de Stephen Kane au analizat o gamă largă de scenarii, variind masa lui Marte de la zero la de zece ori valoarea actuală. Rezultatele, publicate pe platforma de preprinturi arXiv, indică faptul că aceste modificări au un impact direct asupra stabilității ciclurilor orbitale ale Pământului. În ciuda acestor schimbări, ciclul de 405.000 de ani al excentricității orbitale – determinat în principal de interacțiunile dintre Venus și Jupiter – a rămas constant în toate scenariile simulate, fiind considerat un element central al ritmului climatic global.

Analiza arată însă că pentru existența unui ciclu major de 2,4 milioane de ani, considerat esențial pentru variabilitatea climatică pe termen foarte lung, Marte trebuie să aibă o masă suficientă pentru a genera un rezonanță gravitațională adecvată cu orbita Pământului. Atunci când masa lui Marte tinde spre zero, acest ciclu dispare complet din modele.

Simulările au mai arătat că o masă mai mare a planetei roșii ar prelungi ciclul de 41.000 de ani al variației înclinării axei Pământului, deplasându-l către intervalul 45.000–55.000 de ani. Această înclinare influențează cantitatea de lumină solară care ajunge la latitudinile înalte, un factor esențial în formarea calotelor glaciare.

Potrivit cercetătorilor, concluziile au implicații importante pentru înțelegerea habitabilității exoplanetelor. Masele și pozițiile planetelor vecine pot stabiliza sau destabiliza clima unei lumi similare Pământului, subliniind că evoluția climatică nu depinde doar de relația unei planete cu steaua sa, ci și de arhitectura întregului sistem planetar.

Descoperirile vin în contextul unor observații recente realizate de roverul Perseverance, care a identificat în craterul Jezero depozite de argilă albă – un tip de rocă ce se formează în prezența precipitațiilor abundente. Aceste date indică faptul că Marte a avut cândva un climat cald și umed, comparabil cu cel al regiunilor tropicale de pe Pământ.