Nevoia de spiritualitate

Poate că omul zilelor noastre a pierdut credinţa strămoşilor, dar are încă nevoie de spiritualitate.

Biserica Protestantă din Olanda a luat o decizie istorică: i-a permis unui pastor ateu, dar care crede „într-un Dumnezeu care nu există", să-şi continue misiunea. Evenimentul marchează o turnură decisivă în evoluţia mentalităţilor. El arată că, în zilele noastre, Dumnezeu are multiple semnificaţii în funcţie de fiecare individ.

Sociologii religiilor au remarcat de mai mult timp că secularizarea societăţilor occidentale a dus la o individualizare a credinţei. Sunt din ce în ce mai puţini creştinii care acceptă în întregime doctrinele şi dogmele bisericeşti. Fiecare îşi stabileşte singur propriile norme. Totodată, decizia Bisericii Protestante din Olanda demonstrează o dată în plus că instituţiile creştine şi-au pierdut puterea. Iar consecinţa constă într-o prăpastie din ce în ce mai mare între liderii religioşi şi credincioşii de rând. Iar fenomenul este cu atât mai vizibil în cadrul Bisericii Catolice. Scandalul de pedofilie în care este implicată arată că încrederea în Vatican se erodează. Catolicii practicanţi nu mai vor să fie asimilaţi cu Vaticanul.

Pasul făcut de olandezi reflectă voinţa de spiritualitate a lumii moderne. Dovada: biserica lui Klaas Hendrikse, pastorul ateu din Middelbourg, este plină. Ceea ce reprezintă o excepţie într-o zonă caracterizată prin dezertarea fie a pastorilor, fie a credincioşilor. Poate că omul zilelor noastre a pierdut credinţa strămoşilor lui, dar are încă nevoie de spiritualitate.

În urmă cu câţiva ani, filosoful francez André Comte-Sponville a demonstrat într-un eseu că spiritualitatea ateilor este posibilă. Klaas Hendrikse demonstrează acest lucru prin fapte şi deschide o nouă cale, chiar în interiorul Bisericii Protestante. Care a înţeles că pentru a supravieţui trebuie să se adapteze, să dea răspuns la toate neliniştile contemporane, chiar şi la cele mai incomode.