Monarhia, abolită în Nepal

Decizie istorică adoptată de parlament, pentru a pune capăt unui război civil care a făcut numeroase victime pe parcursul a peste zece ani. Parlamentul provizoriu nepalez a aprobat cu largă

Decizie istorică adoptată de parlament, pentru a pune capăt unui război civil care a făcut numeroase victime pe parcursul a peste zece ani.

Parlamentul provizoriu nepalez a aprobat cu largă majoritate abolirea monarhiei şi proclamarea unei republici în cadrul acordurilor semnate de toate formaţiunile politice nepaleze şi rebelii maoişti.

Surse oficiale au precizat că regele Gyanendra va rămâne în palatul său, însă fără a-şi exercita prerogativele, până la alegerea unei Adunări Constituante, la mijlocul lunii aprilie.

Abolirea monarhiei va intra în vigoare abia după acest scrutin. Multe dintre figurile importante ale rebelilor maoişti au jucat un rol, alături de partidele politice, în răsturnarea monarhiei absolute.

În mai 2006, nepopularul rege al Nepalului, Gyanendra, care a demis de două ori prim-ministrul şi a dizolvat parlamentul, a cedat în cele din urmă în faţa mâniei poporului şi a reinstaurat parlamentul, care recent a votat sfârşitul regimului său.

Este o decizie istorică pentru a pune capăt războiului civil ce a făcut mai mult de 15.000 de morţi în acest mic stat cu mai bine de 60 de etnii şi caste diferite. Parlamentul nepalez a făcut primul pas concret spre democraţie, aprobând cu o largă majoritate (270 din cei 329 de deputaţi ai acestui for) o lege care va modifica Constituţia şi va face din această ţară o republică federală democratică. Dar, înainte de a abandona statutul de monarhie, Nepalul va trebui să înfiinţeze o Adunare Constituantă care va fi singura abilitată să modifice Constituţia.

Maoiştii acceptă să intre la guvernare

Prim-ministrul actual va deveni preşedintele parlamentului şi va continua să conducă guvernul de tranziţie compus din reprezentanţi ai principalelor partide nepaleze - dintre care cinci aparţinând ex-gherilei maoiste - care îşi asumă majoritatea funcţiilor şi prerogativelor pe care şi le-a atribuit regele. Foştii rebeli maoişti
şi-au anunţat deja intenţia de a se alătura guvernului, măsură care ar putea pune capăt crizei politice.

Ei au părăsit guvernul în luna septembrie, anul trecut, plângându-se că sunt prea puţin reprezentaţi în procesul de pace şi nu s-a dat curs cererii lor de a se pune capăt monarhiei. Alegerile pentru Adunarea Constituantă, iniţial prevăzute pentru jumătatea lunii noiembrie, au fost anulate.

Dar, la 15 noiembrie, un nou acord între conducerea rebelilor şi principalele partide politice a fixat un scrutin la jumătatea lui aprilie 2008. Maoiştii au transmis numele a şapte membri din partidul lor politic prim-ministrului Prasad Koirala pentru a fi incluşi în guvern. Unul din responsabilii foştilor rebeli, Hisila Yami, a precizat că cinci dintre aceştia vor fi miniştri şi alţi doi, secretari de stat.

Nepal, tărâm de legendă

Nepalul este o ţară mică, înghesuită între doi giganţi (India, la sud, şi China, la nord) pe teritoriul căruia se înalţă câteva din cele mai înalte vârfuri muntoase, între care şi Everestul (la graniţa cu Tibetul). Capitala sa, Kathmandu, atrage din ce în ce mai mulţi turişti avizi de noi experienţe. Populaţia este formată din nepalezi de origine indo-europeană imigraţi din India, iar la nord şi est, din triburi de origine tibetano-birmană. Primele menţiuni documentare ale Nepalului datează din secolele III-IV.

În Evul Mediu, influenţa indiană asupra principatelor nepaleze s-a consolidat după instaurarea, în India de nord, a stăpânirii islamice a Marilor Moguli de către refugiaţii hinduşi care îşi căutau adăpost.
Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, care, în anul 1768, a realizat unitatea statală a Nepalului - denumire care în sanscrită înseamnă "la poalele munţilor". Această ţară a avut o istorie agitată, dar a reuşit să-şi păstreze independenţa în era colonială. Multă vreme inaccesibil, Nepalul a ieşit din izolare faţă de lumea din afară abia în 1951, când a primit primii vizitatori străini.

Regele Gyanendra: de la zeu în viaţă, la pierderea tronului

Fiu al monarhului Mahendra, Gyanendra s-a declarat pentru prima oară rege al Nepalului în 1950, păstrând tronul numai două luni, în timp ce membrii familiei se aflau în exil în India. Potrivit unei variante oficiale, 50 de ani mai târziu, nepotul său, prinţul moştenitor Dipendra, şi-a asasinat familia într-un acces de nebunie. Printre victime s-a numărat propriul tată, suveranul Birendra, fratele lui Gyanendra, care astfel a redevenit rege.

Ca rege, Gyanendra a exercitat un control activ asupra guvernului. Dacă fratele său, Birendra, a admis o monarhie constituţională, în 1990, Gyanendra a revenit la monarhia absolută, provocând din ce în ce mai multe nemulţumiri poporului nepalez.

La 1 februarie 2005 a decretat starea de urgenţă, acuzându-l pe premierul Sher Bahadur Deuba şi guvernul că nu au reuşit să organizeze alegeri parlamentare şi să restaureze pacea în ţară.

A preluat complet controlul guvernului şi a dizolvat parlamentul. Nepalul se afla în plin război civil condus de maoişti. Regele a promis că va restabili instituţiile democratice, dar a continuat represiunea împotriva disidenţilor şi controlul jurnaliştilor.

Umilinţă după umilinţă

În aprilie 2006, o grevă generală în favoarea democraţiei l-a forţat pe Gyanendra să repună în drepturi parlamentul. Girija Prasad Koirala, liderul principalului partid de opoziţie, a fost numit premier. Parlamentarii n-au ascuns intenţia de a convoca o adunare constituantă în scopul de a decide soarta monarhiei. Regele îşi pierde prerogativele de comandant al armatei şi de numire a guvernului.

De asemenea, îşi pierde caracterul sacru, putând răspunde în faţa tribunalului ca orice cetăţean. Considerat cândva un zeu în viaţă, regele Nepalului a suferit umilinţă după umilinţă: chipul său a fost scos de pe bancnote, i s-au luat funcţiile ceremoniale, i s-a cerut să-şi declare averea, estimată la un miliard de dolari, pentru a fi confiscată, şi a rămas fără cei 774 de slujitori de la palat. Există voci care spun că statuia zeului Bhimeshwor a început să transpire, prevestind nenorocirile care
s-au abătut asupra monarhiei nepaleze.

Rebelii maoişti câştigă tot mai mult teren

După lovitura de stat constituţională a regelui Gyanendra, care a avut pretinsul scop de a distruge rebeliunea maoistă, micul regat himalayan a căzut pradă violenţelor. Atacurile în urma cărora s-a vărsat mult sânge, grevele şi blocadele orchestrate la intervale repetate de luptătorii de gherilă au afectat grav viaţa locuitorilor. Mai mult de 13.000 de persoane au murit pe parcursul a 11 ani de conflicte între armată şi maoişti - care doresc să înlăture familia regală de la putere şi să întemeieze o republică comunistă.

Într-o vreme în care revoluţiile comuniste radicale au ajuns de domeniul trecutului, mişcarea rebelilor - considerată anacronică de către analişti - îşi măreşte pe zi ce trece influenţa şi puterea. S-a estimat că numărul luptătorilor săi a trecut de 15.000. Se spune că zonele rurale ale Nepalului sunt practic în administrarea acestora.

Mica grupare radicală a devenit o insurgenţă la scară naţională după 1990. Doi lideri principali ai mişcării, Prachanda şi Baburam Bhattarai, s-au inspirat în lupta lor după rebelii "Căii Luminoase" din Peru, dar şi din ideologia maoistă chineză, pe care au adaptat-o la realităţile nepaleze.

Maoiştii s-au declarat deschişi dialogului, condiţie esenţială pentru discuţiile de pace fiind renunţarea la scopurile radicale.

În ciuda durităţii prin care şi-au făcut auzite punctele de vedere, rebelii se bucură de sprijin popular.
Mulţi oameni văd în revoluţia maoistă o alternativă la vechea ordine socială reprezentată de monarhia constituţională.