Mexicul şi India fac pod intercontinental

După preşedintele Braziliei, premierul Indiei a primit şi vizita preşedintelui Mexicului. Emergenţele asiatice şi latino-americane creează noi axe Sud-Sud. Dincolo de investiţiile de 10

După preşedintele Braziliei, premierul Indiei a primit şi vizita preşedintelui Mexicului. Emergenţele asiatice şi latino-americane creează noi axe Sud-Sud.

Dincolo de investiţiile de 10 miliarde dolari pe care Mexicul le aşteaptă din India pe termen scurt şi de dublarea schimburilor de miliarde în viitorul deceniu, antreprenorii şi vizionarii guvernamentali indieni sunt invitaţi să facă din Monterrey un Bengalore şi din Ciudad de Mexico cea mai tehnologizată metropolă a Americii Latine.

Grupul financiar UBS a imaginat o formulă de evaluare economică a statelor care indică investitorilor o nouă ordine globală spre jumătatea secolului. Dacă se ţine seamă nu doar de PIB-ul declarat, ci şi de puterea de cumpărare, SUA sunt astăzi cea mai mare economie a lumii, urmată de UE, China, Japonia, India şi Germania. În 2025, ordinea ar fi China, SUA, UE, India, Japonia, Brazilia, Indonezia.

Întrucât creşte mai repede şi decât China, India va ajunge pe locul doi prin 2050; tot atunci pot intra în top 15 state ca Pakistan, Mexic, Bangladesh. Deşi unele nu au astăzi mai deloc capitaluri proprii şi nici industrii inovatoare, vor avea şi mâine multă forţă de muncă tânără - în timp ce economiile dezvoltate suferă de un trend exact invers.

Pe termen lung

E drept, mai e mult până în 2050, iar astfel de creşteri paralele solicită resurse imense - or, lupta pentru ele poate genera instabilităţi devastatoare. Oricum, anul acesta, primul bogat al lumii este mexican, iar tinerii vietnamezi se antrenează în fabrica de cipuri de lângă Saigon pentru care Intel a cheltuit 2 miliarde de dolari. După Brazilia-Rusia-India-China (BRIC), pe aceleaşi căi apucă Africa de Sud, Mexic, Turcia, Egipt - sau Europa de Est, dacă e socotită ca bloc.

Cu sau fără reticenţe din alt secol, companii şi fonduri occidentale se înghesuie să investească în cvartetul BRIC, cât mai au loc şi voie. Pentru petromagnaţii din Golf, cuvântul de ordine este "Look East!" - şi "quickly!" Invers, patroni indieni ca Tata ori foşti angajaţi ai statului chinez ca cei de la Lenovo au devenit noii investitori străini în Occident. A doua tendinţă, de aceeaşi magnitudine istorică, este apariţia unor axe de cooperare economică şi geopolitică între economiile emergente.

Capete de pod

Pe acest val a venit, în primăvară, la New Delhi, preşedintele brazilian, urmat, zilele trecute, de omologul mexican, însoţit de 100 de oameni de afaceri de acasă. Susţinut de miniştrii economiei şi afacerilor străine, preşedintele mexican, Felipe Calderon Hinojosa, i-a comunicat premierului indian, Manmohan Singh, că Mexicul mizează pe investiţii de 10 miliarde de dolari din partea Indiei în următorii cinci ani. Asta deoarece în prezent nivelul lor este de 3 miliarde "fără nicio promovare".

Cei mai mari investitori indieni din Mexic sunt Mittal, Videocon şi Dr. Reddy's Laboratories. Mexicul doreşte să atragă alte astfel de investiţii în siderurgie, auto, IT, pharma, energie, infrastructură ori turism - măcar în drum spre New York. De altfel, cea mai mare facilitate pe care statul mexican o are de oferit investitorilor indieni este accesul liber la cea mai mare piaţă a lumii şi la încă 44 cu care Mexicul are tratate de liber-schimb sau acorduri comerciale regionale. Invers, mexicanii de la Binbo şi Gruma au venit la New Delhi după oportunităţi de procesare a bucatelor indienilor.

Mai general, Mexicul şi India au pus la cale pentru 2010 schimburi bilaterale de 5 miliarde dolari - anul trecut au fost de numai 1,8 miliarde, adică 1% din schimburile fiecăreia cu restul lumii. India a importat din Mexic petrol crud şi a exportat înapoi echipamente, medicamente, bijuterii şi textile. După ce a semnat la New Delhi un tratat de eliminare a dublei impozitări şi unul de extrădare a criminalilor fugari, preşedintele Calderon a trecut prin centrul financiar Mumbai pentru a ajunge la sediile din Bengalore ale celebrelor companii indiene de outsourcing. Prilej pentru Wipro să anunţe deschiderea unui centru cu 100 de angajaţi la Monterrey, de unde să ofere clienţilor din America de Nord, America Latină şi Europa servicii bilingve.

Infosys are deja acolo o subsidiară care angajează 250 de softişti localnici. Pe drum, Calderon a cerut detalii despre cum să reproducă succesul IT al Indiei în Mexic - civilizaţii străvechi, cu multe caracteristici sociale încă asemănătoare.

Separat, edilii din Ciudad de Mexico trag cu ochiul la Comisia Naţională pentru Cunoaştere a Indiei spre a face din megalopolisul cu 20 milioane de locuitori, 25% din PIP-ul mexican şi 15% din cercetătorii şi universitarii ţării "capitala latino-americană a cunoaşterii": capabilă să transforme economia ţării într-o rivală a puternicului vecin nordic.

Stanişev, la New Delhi

Dovadă a creşterii bruşte a statutului internaţional al Republicii India, duminică s-a aflat la New Delhi şi premierul bulgar, Serghei Stanişev: la prima vizită de stat bulgară din 1974 chiar s-a lansat un forum de afaceri Bulgaria-India, asemănător cu Indo-Mexico Business Board.

Sonia, după Ghandi

La sfârşitul secolului 19, Mahatma Gandhi era aruncat din tren în Africa de Sud, pentru că încercase să călătorească într-un compartiment "white-only". Sonia Gandhi, actuala conducătoare, de origine italiană, a clanului politic indian, i-a vizitat recent pe preşedintele Thabo Mbeki şi pe Nelson Mandela şi a conferenţiat despre actualitatea filosofiei gandhiene la Cape Town.

Premierul Manmohan Singh are programată o vizită în Africa de Sud în octombrie - când va semna un acord comercial preferenţial, care să ridice schimburile bilaterale la 12 miliarde de dolari în 2010. La recentul India-South Africa CEO Forum din Mumbai, companii sud-africane s-au arătat interesate să investească în infrastructura indiană; după cum şi invers, mai ales în pregătirea CM 2010. Anul viitor, India va efectua şi manevre militare navale cu Africa de Sud.

Multinaţionale latino

Graţie maturizării unui antreprenoriat local cu ambiţii internaţionale, Mexicul şi Brazilia au produs cele mai multe multinaţionale latino-americane, care concurează la nivel global, întocmai celor indiene sau chinezeşti, multinaţionalele occidentale consacrate.

Cu vechea "periferie" economică în curs de mutare tectonică spre fostul "centru", harta corporatistă a lumii se modifică drastic: topul Fortune 500 include deja zeci de multinaţionale din economiile emergente, iar alte sute se pregătesc în topul Forbes 2000. Mai mult, companiile din economiile emergente investesc alert în companii din alte economii emergente: în 2003 investiţiile străine directe "Sud-Sud" au înregistrat volumul record de 133 miliarde de dolari - paralel celui de 16 miliarde canalizat de economiile emergente spre statele din OECD.

Multinaţionalele emergente, care concurează lejer liderii globali din economiile dezvoltate, provin în special din China şi India ori Rusia. În general, strategia lor a fost de trecere de la exporturi intensive la faza investiţiilor în străinătate. Ceea ce fac compania chineză Lenovo şi conglomeratul indian Tata ori ruşii de la Gazprom.

Multilatinas

Urmează cele din America Latină, care trec deja de la nivelul regional la cel intercontinental. Din Argentina, producătorul de textile Arcor este prezent nu doar în Chile şi Brazilia, dar şi în alte 115 state, de pe cinci continente. Iar producătorul de ţevi argentinian Tenaris realizează 85% din venituri din afara Americii Latine - din Canada, Japonia, Italia sau România. La fel de internaţionalizate sunt grupurile mexicane Mabe sau Nemak, cu 70-80% din vânzări din străinătate, ori berarii de la Grupo Modelo, prezenţi în 150 de ţări, şi brutarii de la Bimbo, cu multe achiziţii recente în SUA.

Compania braziliană de minerit CVRD a preluat deja rivala canadiană Inco şi concurează acum cu anglo-australienele BHP Billiton şi Rio Tinto. Este şi cazul companiilor ENAP din Chile, PDVSA din Venezuela şi Petrobras din Brazilia - fără a insista pe implicaţiile geopolitice ale afacerilor Petrobras cu Iranul ori a PDVSA cu Rusia.

Colosul Cemex

Când Mittal Steel reuşea să preia Arcelor, compania mexicană de ciment Cemex juca deja în aceeaşi ligă globală cu Lafarge şi Holcim. După 15 ani şi 15 miliarde de dolari cheltuite pe achiziţii în străinătate, în 2006 era prezentă pe patru continente - din SUA în Egipt şi Indonezia. În 2005 realiza cea mai mare tranzacţie internaţională a unei companii latino-americane: 6 miliarde de dolari pentru cumpărarea companiei britanice RMC. Acum o pregăteşte pe cea mai mare făcută vreodată în sectorul materialelor de construcţii: 13 miliarde pentru grupul australian Rinker. În paralel, vânzările din Mexic i-au scăzut la 21% din cele totale, sub cele 40% din Europa.

Vedete indiene de talie internaţională

Ratan Tata, mogulul unui imperiu indian global, cu afaceri de la oţel la ceai, caută succesor pentru o retragere imediată. Până atunci, este interesat de ultimele mărci auto britanice de lux şi de un prim automobil indian superieftin, de un combinat siderurgic din Columbia, la concurenţă cu ruşii, şi de o mină de cărbune din Mozambic, în parteneriat cu australienii.

Preşedintele Tata Group şi-a anunţat intenţia de a se retrage înaintea finalizării mandatului de cinci ani în fruntea grupului printr-un interviu televizat, citat apoi de agenţiile de presă internaţionale. Preocupat şi de soarta ţării, Ratan Tata a apreciat că acordul nuclear cu SUA este cel mai bun lucru care i s-a putut întâmpla Indiei în mulţi ani, iar dacă stânga din preajma guvernării de centru îl împiedică "singurii care se vor bucura vor fi pakistanezii şi chinezii".

Trecând la chestiuni pe care este deplin stăpân, unul dintre taţii antreprenorilor indieni a confirmat şi explicat interesul Tata Motors de a achiziţiona legendarele mărci britanice Jaguar şi Land Rover de la Ford: creşterea veniturilor din afara Indiei şi dobândirea scalei globale necesare ieşirii din subordonarea faţă de o singură economie - cea indiană, de care depinde acum în proporţie de 90%.

Ieftin şi scump

Pe de altă parte, Tata Motors a anunţat că anul viitor va vinde o maşinuţă de numai 1.800 euro - dacă costul oţelului şi al cauciucului nu mai cresc. Concurenţii din întreaga lume privesc spre acest nou prag psihologic. Renault şi Nissan doresc un compact de 3.000 de euro pentru clasa mijlocie care creşte în India - şi tratează un parteneriat cu producătorul de ricşe motorizate indian Bajaj Auto.

Toyota, Hyundai şi Cherry au planuri similare. Alt plan al Tata Motors este construirea celei mai mari uzine de autobuze la cheie din lume, printr-un joint-venture cu brazilianul Marcopolo - cel mai mare producător de aşa ceva la nivel global. Ar urma preluarea integrală a companiei spaniole de autocare de lux Hispano Carrocera, unde Tata Motors are 21% din acţiuni şi opţiuni pentru restul. Apoi utilizarea Tailandei ca bază de manufactură pentru plasarea de camioane şi autobuze indiene pe piaţa comună sud-est asiatică.

Mahindra & Brazil

Mahindra & Mahindra, cel mai mare producător indian de vehicule utilitare, va începe curând exportul de camioane în Brazilia, ca parte a extinderii companiei în America de Sud. De fapt vor fi exportate unităţi CDK ale modelelor Scorpio Pick-Up, de asamblare şi de investiţia necesară ocupându-se partenerul local Bramont - cu o capacitate de 5.000-6.000 vehicule pe an. În paralel, Mahindra a lansat luna trecută modelul Scorpio SUV în Chile şi va începe exportarea lui printr-un aranjament similar celui din Brazilia şi în Egipt.

Rivalul lui Mahindra este Tata Motors, care, printr-un parteneriat cu italienii, produce în Argentina camioane marca Fiat pentru pieţele din America Centrală şi de Sud - şi chiar din Europa de Est. Mahindra are însă un joint-venture cu Renault în India pentru sedanul Logan şi de anul viitor va exporta SUV-uri în SUA.

România nu există

Anume pe harta lumii. Chit că are ambasade în multe state; dar şi Mongolia are. În timp ce diplomaţia română nu a primit mai nimic de făcut sau măcar de refăcut în lume, pe Pământ se naşte o întreagă lume nouă, pentru care Statele Unite sunt la fel de bătrâne ca şi Uniunea Europeană.

Economiile emergente ale Sudului şi Estului trasează axe economice şi geopolitice gen China-Africa sau Brazilia-India, integrează Asia de Sud-Est sau lucrează la constituirea unui bloc pan-islamic din Iordania până în Indonezia.

În analizele consultanţilor financiari cu vedere globală, România este una dintre cele câteva zeci de "economii emergente": vedem şi noi că înghesuiala investiţiilor imobiliare din România a crescut preţul chiriilor în Bucureşti. Nu e vina guvernanţilor români, ci a apropierii geografice de nucleul de dezvoltare vest-european şi a extinderii europene care a ajuns acum şi aici. Mexicul se vinde Indiei ca poartă de intrare pe 40 de pieţe nord şi sud-americane.

O vreme puteam spera ca România să nu mai fie doar o fictivă "punte între Orient şi Occident", ci o poartă de intrare a capitalurilor emergente pe piaţa comună europeană. Există însă doar câteva investiţii indiene şi chinezeşti în România. Nu există un "India-România CEO Forum", cum există unul britanic şi, de ieri, unul bulgăresc. Lucrurile astea se fac de către primii interesaţi.

În timp ce premierul şi preşedintele României îşi vedeau de piedicile lor reciproce, acum şi la nivel internaţional - adică în jurul Mării Negre, până unde le bat viziunile -, vecinul Ferenc Gyurcsany îi repeta, la Beijing, omologului Wen Jiabao că secolul 21 va fi chinez şi că Ungaria este poarta de intrare comercială, investiţională şi turistică a Chinei în Europa.

Timp de jumătate de an, Budapesta va organiza diferite acţiuni maghiare în diferite centre de afaceri chinezeşti pentru a prezenta Ungaria: "o economie deschisă, o extraordinară locaţie geografică, cu o bună infrastructură şi membră a UE". Alte idei simple, precum un "apec" eurasiatic iniţiat de Românica, se pot livra doar la schimb cu semne de interes real pentru scaunele de şefi ai diplomaţiei româneşti.

Deocamdată, România nu prea există nici în România. Unde românii, neinformaţi, nu votează privatizatori cu responsabilitate ministerială, iar presa de informaţie nu ţine continuu şi imparţial la stâlpul infamiei aberaţiile, platitudinile, minciunile şi nesimţirile servitorilor statului.