Lumea geriatrică
0Peste jumătate din copiii născuţi începând din 2000 în Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada, Japonia şi SUA vor trăi peste 100 de ani. Fiţi pregătiţi pentru invazia centenarilor
Moartea şi impozitele sunt garantate, dar ce se întâmplă cu o economie când viaţa de apoi devine o perspectivă mult mai îndepărtată? Ţările occidentale sunt pe cale de a afla. Peste jumătate din copiii născuţi începând din 2000 în Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada, Japonia şi SUA vor trăi peste 100 de ani, potrivit unui studiu recent, publicat în The Lancet, jurnalul medical britanic, care prezintă grafic creşterea astronomică a speranţei de viaţă, începând din 1840, în ţările dezvoltate. Până la mijlocul secolului, vor exista aproape şase milioane de oameni cu vârste peste 100 de ani în întreaga lume, comparativ cu numai 340.000 astăzi, după cum arată Institutul Naţional de Geriatrie al SUA.
Consecinţele sociale şi economice ale unei lumi de centenari vor fi probabil monumentale. O problemă, desigur, vor fi costurile medicale. Faptul că oamenii trăiesc mai mult nu înseamnă că sunt şi sănătoşi pe măsură ce îmbătrânesc, şi numai preţul pentru îngrijirea de bază a unui bătrân va fi uriaş. Dar o schimbare şi mai profundă ar putea fi în modul cum societăţile concep munca şi cariera. „Secolul 20 a fost unul de redistribuire a venitului”, scriu autorii. „Secolul 21 ar putea fi un secol al redistribuţiei muncii”.
Mărirea vârstei de pensionare va fi un prim pas necesar, sugerează cercetătorii. Acest lucru presupune nişte riscuri, dintre care nu e neglijabil cel sugerat de principalul autor al raportului, Kaare Christensen, de la Centrul Danez de Cercetări în Geriatrie, numit „problema Prinţul Charles”. Aşa cum Charles a petrecut o viaţă întreagă în aşteptarea moştenirii tronului de la mama sa, acum octogenară, Christensen prognozează o masă de muncitori în vârstă care îi vor împiedica pe angajaţii tineri să avanseze, până când ajung ei înşişi la vârsta senectuţii. O soluţie este de a schimba felul cum sunt structurate carierele în timp, prin crearea de funcţii part-time pentru seniori, de semipensionare, şi, poate, chiar permiţând muncitorilor să lucreze mai puţine ore în anii când îşi cresc copiii. „Cei mai mulţi oameni au enorm de lucru între 20 şi 40 de ani”, spune Christensen. „De ce să nu amâni acest lucru până eşti mai în vârstă şi copiii oricum nu mai vor să te vadă?”.
Toate implicaţiile unei lumi dezvoltate pline de centenari nu sunt măsurabile. Dar, totuşi, avem la dispoziţie întreaga noastră viaţă pentru a le înţelege.
Articol apărut în numărul 16 al revistei FP România, unde mai puteţi citi despre noul “Saharov” al Rusiei, presa moldovenească între democratizare şi tabloidizare, mizele interne ale achiziţionării de F-16 şi islamizarea Caucazului de Nord.