Lumea e aproape de colaps alimentar, iar hrana devine armă politică

Planeta se află la marginea unei crize fără precedent. Încetinirea creșterii recoltelor, epuizarea resurselor de apă și folosirea alimentelor ca instrument de presiune politică conturează un tablou sumbru, avertizează Bloomberg.

Astăzi, pe Pământ trăiesc de cinci ori mai mulți oameni decât în 1900, iar hrana este, teoretic, mai accesibilă decât oricând. Aceasta performanță s-a datorat creșterii randamentului culturilor, folosirii eficiente a apei și comerțului global. Însă toate aceste piloni de stabilitate se clatină.

Clima se răzbună

Productivitatea agricolă, care timp de decenii a ținut foamea la distanță, începe să scârțâie sub presiunea schimbărilor climatice. În șase decenii, producția agricolă creștea constant cu peste 2% pe an, însă după 2020 ritmul a scăzut la 1,63%.

Iar un indicator crucial – productivitatea totală a factorilor (TFP), care măsoară eficiența reală a sistemului alimentar – a ajuns în ultimul deceniu la doar 0,76%. Este doar o treime din ceea ce ar fi necesar pentru a hrăni 10 miliarde de oameni până în 2050.

Problemele se văd cel mai clar la culturile de bază:

-Recoltele de porumb, orez și grâu nu mai cresc de cinci ani;

-Producția de uleiuri vegetale stagnează;

-Culturi tropicale precum manioc, yams sau plantain, vitale pentru Africa și Pacific, nu progresează deloc.

Dacă în anul 2000, 95% din producția agricolă mondială venea de la culturi cu creștere rapidă, astăzi aproape un sfert dintre ele – 23% – au randamente stagnante.

Epoca „falimentului apei”

ONU avertizează că am trecut din era „crizei apei” în era „falimentului apei”. Extragerea apei din pânza freatică, râuri sau rezervoare depășește capacitatea naturii de refacere. Aproape 70% din resursele mondiale subterane sunt epuizate.

Un exemplu dramatic este Arabia Saudită: în anii ’90 era al șaselea exportator mondial de grâu, grație exploatării apelor subterane din deșert. Astăzi producția de grâu a scăzut cu 90%, acviferele milenare s-au uscat.

Probleme similare apar și în alte regiuni:

-În Punjab, India, nivelul apei subterane scade cu aproape jumătate de metru anual;

-În Iran, seceta amenință viața a 93 de milioane de oameni, iar autoritățile discută mutarea capitalei de la Teheran.

Hrana ca armă politică

Și comerțul global cu alimente, cândva colacul de salvare al țărilor deficitare, devine instabil. În 2024, doar exportul net de alimente al SUA conținea 2,66 trilioane de calorii – suficient pentru a hrăni întreaga populație americană un an întreg.

Dar optimismul că hrana este „bună pentru toți” se risipeste. Tot mai des, alimentele sunt folosite ca armă politică:

-Rusia a încercat să transforme exportul de cereale al Ucrainei într-un instrument de presiune;

-În Gaza, Darfur, Etiopia sau Yemen, restricțiile alimentare sunt manevrate politic;

-Există riscul ca viitoare administrații americane să urmeze exemple autoritare și să folosească hrana pentru șantaj.

Gândiți-vă: foamea este unul dintre cele mai vechi instrumente de putere. Într-o lume destabilizată de schimbările climatice, nu trebuie să ne facem iluzii că această armă a dispărut.

„Colapsul climatic” e aproape

Noile estimări ONU arată că, dacă politicile climatice actuale continuă, încălzirea globală va atinge 2,8°C – scenariu de „colaps climatic” cu efecte catastrofale. Secretarul general Antonio Guterres avertizează: depășirea pragului de 1,5°C este acum inevitabilă, iar șansele de a păstra un viitor viabil pentru omenire se reduc vertiginos.