Europa se trezeşte din visul utopic
0Germania nu poate decide, pur şi simplu, să ajute Grecia (sau Spania, sau Italia) pentru a ieşi din datorii.
Oricât de mult ar fi cicălită, certată, bruscată şi luată de sus Angela Merkel de Barack Obama, David Cameron, sau de cei care consideră supravieţuirea proiectului euro ca fiind de importanţă critică pentru interesele lor, ea nu poate revoca, unilateral, regulile guvernului german şi ale Bundesbank.
Refuzul ei persistent de a "acţiona decisiv" într-un fel în care ar răspunde scopurilor tuturor acelor voci zgomotoase de la G8, nu e "şovăială", aşa cum se spune adesea. Nu vine nici din teama superstiţioasă produsă de coşmarul hiperinflaţiei. Şi nici o expresie prostească a gospodinei germane care pune preţ pe economie şi disciplină. Angela Merkel, în mod corect, nu face decât să respecte constituţia ţării ei, principiile pe care Germania şi-a construit succesul economic şi interesul propriului electorat.
Ca lider al unei ţări democratice, ce altceva ar trebui să facă?
Spectrul Germaniei de Est planează şi el asupra acestui dezastru: modelul sovietic al unei monede false, construită pentru a satisface necesităţi politice şi care - la momentul colapsului naţional - ar putea fi pur şi simplu schimbată, precum marca est-germană, la o rată arbitrară, fără niciun sens, pentru a evita sărăcirea unui întreg popor. Spre asta crede, probabil, Merkel (şi noi, restul) că se îndreaptă euro dacă va face ceea ce vor cei care cer "o acţiune decisivă". Nu doar către un nivel periculos de inflaţie, dar şi către statutul de monedă fictivă care să menţină o iluzie ideologică.
Există o ciocnire culturală ireconciliabilă între nordul mai puritan şi sudul mai indulgent. Cât timp va supravieţui libertatea în faţa furiei maselor care au pierdut securitatea economică, care a ajuns să fie privită drept un drept de bază al omului? Oamenilor li s-a spus că pot fi protejaţi pe viaţă de lipsuri fără restricţii asupra libertăţii lor sau asupra autodeterminării economice. Acum prăjitura s-a terminat. UE va trebui să recunoască, mai devreme sau mai târziu, că fantezia sa s-a încheiat.