De la satul de pescari, la luminile rampei

Cel mai prestigios festival cinematografic din Europa a început odată cu cel de-al doilea Război Mondial Peste cea de a şaizecea ediţie a Festivalul de la Cannes cade astăzi cortina.

Cel mai prestigios festival cinematografic din Europa a început odată cu cel de-al doilea Război Mondial

Peste cea de a şaizecea ediţie a Festivalul de la Cannes cade astăzi cortina. Şaizeci de ediţii încărcate de istorie şi performanţe, o tradiţie întreruptă doar de război şi de criza de după marea conflagraţie a secolului trecut.

În toamna anului 1938, Italia era crunt dezamăgită de filmele care câştigau premii la Festivalul Mostra, de la Veneţia. Sub conducerea fermă a dictatorului Mussolini, doar filmele "cu telefon alb" sau cele care glorificau trecutul istoric al Romei aveau succes în faţa juriului, slugarnic faţă de regimul fascist. Singurele idei care puteau să răzbată din producţiile cinematografice trebuiau să fie: istoria măreaţă a patriei şi nivelul de trai ridicat. Ca să sugereze luxul din casele italienilor, un scenograf recomandase folosirea unor telefoane albe pentru decor. Ele au fost imediat "adoptate" de toţi regizorii obedienţi. Aşa se face că un film considerat "corect" de către juriul de la Veneţia era întotdeauna un film "cu telefoane albe".

Ministrul francez al educaţiei din vremea respectivă, Jean Zay, sfătuit de Philippe Erlanger şi Louis Lumière, a decis să înfiinţeze un nou festival în localitatea franceză Cannes, ca o replică profesională dată italienilor. Prima ediţie a fost programată pentru 1 septembrie 1939, dar exact în ziua respectivă Germania a declarat război Poloniei şi a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial. Când s-a terminat războiul, discuţiile despre noul festival au fost reluate.

Prima ediţie a avut loc între 20 septembrie şi 5 octombrie 1946. La început a fost mai greu. În 1948 şi 1950, festivalul nu a avut loc din lipsă de fonduri. În 1949 a fost inaugurată clădirea Palais des Festivals (Palatul festivalurilor), care a absorbit bugetul pentru doi ani. În anul 1968, juriul condus de Louis Malle a întrerupt proiecţia filmelor, rugându-i pe participanţi să fie solidari cu studenţii francezi, care intraseră în greva foamei. Au fost însă şi momente festive deosebite. De pildă, în anul 1971, Charlie Chaplin a primit Legiunea de Onoare franceză chiar pe scena festivalului de la Cannes. În anul 1983, a fost inaugurat un nou sediu, care se numeşte tot Palais des Festivals, şi este situat în centrul localităţii Cannes, pe celebra alee de promenadă "La Croisette".

Cireaşa de pe tort: La Palme d'Or

Cel mai prestigios trofeu ce poate fi obţinut la Cannes este "La Palme d'Or", care se acordă celui mai bun film. Juriul festivalului, alcătuit din profesionişti invitaţi din întreaga lume, pe lângă tradiţionalele premii pentru regie, pentru scenariu şi cei mai buni actori, acordă şi: Grand Prix du Festival, considerat al doilea trofeu ca prestigiu, Prix du Jury (Premiul Juriului), La Camera d'Or (locul I), Prix un certain regard şi Prix FIPESCI (premiul criticii). Pentru scurtmetraje există numai două premii: Palme d'Or şi Prix du Jury.

Anul acesta festivalul a început pe 16 mai şi se încheie azi, cu decernarea premiilor. Observatorii au remarcat că a fost o ediţie cu foarte mulţi invitaţi americani. Filmul lui Michael Moore, "Sicko", foarte critic la adresa sistemului medical din Statele Unite, a fost aplaudat la scenă deschisă de peste 2.000 de persoane, care s-au ridicat în picioare în semn de respect.

Seinfeld, care a prezentat un desen animat numit "Bee Movie", produs şi scris de el însuşi, s-a lansat îmbrăcat în albină de la fereastra hotelului său, plonjând de la peste 40 de metri agăţat de o sârmă. Leonardo di Caprio, care a lansat "The 11-th Hour" (A 11-a oră), l-a criticat pe preşedintele George W.

Bush, reproşându-i că nu ia măsuri pentru reducerea încălzirii globale. Efortul financiar al americanilor veniţi la Cannes, care plătesc de patru ori mai mult decât dacă ar participa la Oscaruri, a fost apreciat de presa de specialitate. Juriul îşi va desemna câştigătorii şi, pentru o vreme, Cannes va redeveni doar o staţiune turistică. Şi când te gândeşti că, până în secolul al XIX-lea, aici era un simplu sat de pescari, administrat de Mânăstirea Lerins.