Cum te rogi sau ce muzică asculţi? Întrebările prin care jihadiştii din Irak aleg cine merită să trăiască
0În Irakul de astăzi, apartenenţa religioasă la una dintre cele două ramuri principale ale islamului, sunnism sau şiism, a devenit o chestiune de viaţă şi de moarte.
Jihadiştii din gruparea Statul Islamic al Irakului şi Levantului (SIIL) răspândesc teroarea în teritoriile ocupate din vestul şi nordul ţării, organizând patrule care să investigheze apartenenţa religioasă a oamenilor. Situaţia este cunoscută încă din Siria, când SIIL a făcut publice inclusiv imagini video în care oamenii erau supuşi unui tir de întrebări care să demonstreze sau nu că sunt sunniţi, în caz contrar executaţi.
Un răspuns greşit – în acest caz orice indiciu că o persoană este şiită- duce la o execuţie publică fără ezitări.
SIIL consideră că şiiţii sunt eretici şi trebuie să moară, pentru ca ei, sunniţii, să cureţe islamul de impurităţi. Cele două ramuri ale islamului au variante diferite despre cine a fost adevăratul urmaş al profetului Mohammed, întemeietorul religiei musulmane în secolul al VI-lea.
Şiiţii consideră că islamul s-a perpetuat prin rudele de sex masculin ale Profetului, implicit ginerele său Ali şi fiii săi. Sunniţii, majoritari în lumea musulmană, consideră că liderul comunităţii, Califul, este purtătorul credinţei, pentru că urmează tradiţia.
Cum reuşesc militanţii SIIL să îşi dea seama cine e sunnit şi cine e şiit? Din relatările oamenilor care au supravieţuit valului jihadist, se pare că aceştia au câteva întrebări simple, pe care le repetă obsesiv când nu sunt siguri de religia persoanei chestionate.
Iată cele mai utilizate întrebări ale jihadiştilor:
„Cum te cheamă?“
Un prim semnal apare după verificarea rapidă a cărţii de identitate irakiană sau a paşaportului. Numele de Ali (ginerele Profetului) sau Hussein, Hassan şi Abbas (nepoţii Profetului) sunt răspândite printre şiiţi. Desigur, există şi sunniţi care poartă aceste nume, însă SIIL le asociază cu şiismul.
„Unde locuieşti?“
În fiecare oraş sau provincie, chiar şi în cele majoritar sunnite, există enclave cunoscute a fi locuite de şiiţi. Militanţii SIIL speculează acest lucru şi verifică în rândul localnicilor care sunt cartierele şiite, ca ulterior să identifice persoana non-sunnită pe care o chestionează.
„Cum te rogi?“
Există mici diferenţe de practicare a rugăciunii între sunniţi şi şiiţi. Primii se roagă în general cu braţele încrucişate în faţa abdomenului, în timp ce şiiţii îşi ţin palmele pe coapse.
În vara anului 2013, SIIL a publicat un film video în care unul dintre temuţii săi lideri, Leului Deşertului, interoghează trei şoferi de camion din Siria, urmând acelaşi set de întrebări şi repetându-le ameninţător, deşi oamenii au răspuns vizibil înfricoşaţi că sunt sunniţi. Întrebările au devenit din ce în ce mai amănunţite: cum se roagă în fiecare din cele cinci momente ale zile. Răspunsurile diferite le-au adus şoferilor moartea. Toţi au fost împuşcaţi.
VIDEO Atenţie imagini şocante
„Ce muzică asculţi?“
Întrebarea se referă desigur la cântecele religioase, deoarece orice alt tip de muzică indică că nu omul nu este un musulman adevărat, practicant, în viziunea fundamentaliştilor. Chiar şi soneriile de pe telefonul mobil sunt uneori un indiciu pentru jihadiştii de la SIIL, care atunci când nu ocupă oraşe se ocupă cu impunerea legii islamice – aşa cum o interpretează ei, într-un mod radical- în zonele ocupate.
Există şi alte indicii, dar niciunul cu adevărat relevant. De exemplu, unii şiiţi poartă inele mari cu pietre semipreţioase. Pe de altă parte, există şi sunniţi care adoptă această modă, deci nu poate fi foarte relevant. În general, şiiţii şi sunniţii irakieni nu se diferenţiază la prima vedere, mai ales că de-a lungul istoriei au existat multe căsătorii între triburi şi familii sunnite şi şiite.
Luând în considerare faptul că obsesiile jihadiştilor sunt deja recunoscute, mulţi se întreabă de ce victimele SIIL nu mint în legătură cu religia lor? Martorii care au fost prezenţi la asemenea momente tragice susţin că cei mai mulţi îşi neagă apartenenţa religioasă, dar din cauza emoţiilor se încurcă în detalii. Iar alţii refuză pur şi simplu să mintă.