Cum se aseamănă şi cum se diferenţiază criza noului coronavirus din China şi dezastrul de la Cernobîl

Dezastrul de la Cernobîl şi epidemia cu noul coronavirus apărută în Wuhan au afectat milioane de oameni, inclusiv dincolo de graniţele statelor în care s-au întâmplat evenimentele. Ambele au avut loc în state socialiste, controlate, monopartide. Şi ambele evenimente au fost iniţial ascunse de oficiali zeloşi.Summary

Asemănările dintre actuala epidemie cu noul coronavirus şi accidentul nuclear din 1986 nu scapă atenţiei utilizatorilor de internet, care au făcut paralele cu evenimentul de la Cernobîl, în discuţii online legate de miniseria HBO din 2019 care a avut dezastrul ca subiect. Deducţia politică este clară: dincolo de toate, exploziile din reactorul 4  şi măsurile de mântuială luate imediat după eveniment au ajutat la dezgheţarea dezbaterii publice şi la declinul regimului sovietic. Însă comparaţia este defectuoasă. Strânsoarea Moscovei începuse să slăbească înainte ca resturile radioactive să afecteze zona. Beijingul ar trebui să dea dovadă de înţelepciunea şi să înveţe lecţiile catastrofei, scrie Bloomberg.

Este greu să exagerezi proporţiile dezastrului um an şi de mediu de la Cernobîl,  cel mai groaznic din istoria nucleară civilă a lumii. Designul defectuos al reactorului a însemnat că  un test tehnic,  administrat prost,  a declanşat explozii care i-au distrus miezul nuclear şi au eliberat un nor de fum radioactiv, praf şi resturi. O cultură a secretomaniei, presiunea politică de a atinge anumite ţinte economice şi desconsiderarea vieţii umane au dus la un cataclism pe 26 aprilie 1986. 

Câteva elemente ale crizei Cernobîl pot fi identificate şi în  cea de astăzi privitoare la coronavirusului din China. Bineînţeles, China nu este Un iunea Sovietică a anilor ‘80. A învăţat din epidemia de SARS din 2003, când o recunoaştere prea lentă a problemei a dus la răspândirea ei, omorând în cele din urmă 800 de oameni. Beijingul trebuie să se descurce şi cu reţelele sociale. Însă eforturile timpurii de a trage un semnal de alarmă au fost şi de această dată reduse la tăcere. Mai mulţi medici din Wuhan  au fost acuzaţi de faptul că au răspândit zvonuri şi au fost chemaţi la secţiile de poliţie.

În plus, primul răspuns nu a fost deloc impresionant, testele pentru diagnostic s-au pus la punct destul de greu, potrivit Reuters, fiind nevoie ca mostrele să ajungă mai întâi la Beijing. Există dovezi numeroase legate de supraaglomerarea spitalelor,  potrivit Bloomberg. La fel ca în cazul Cernobîl, autorităţile locale – începând cu primarul oraşului Wuhan – s-au chinuit într-un sistem în care ordinele trebuie să vină de sus, limitându-le capacitatea de a-şi informa propriii cetăţeni.

Potrivit jurnalului medical Lancet, primul pacient cunoscut a început să dezvolte simptomele pe 1 decembrie. China a alertat Organizaţia Mondială a Sănătăţii spre sfârşitul lunii. Deşi primul deces a survenit la începutul lui ianuarie, starea de urgenţă şi carantina au fost implementate abia pe 23 ianuarie, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Anului Nou. Până la acel punct, milioane de studenţi,  muncitori străini şi călători deja părăsiseră oraşul.

La fel ca radiaţia din cazul Cernobîl, virusul este invizibil şi foarte puţin înţeles, alimentând neîncrederea populaţiei din China şi de la nivel mondial. Şi, la fel ca exploziile din 1986, impactul eşecurilor din Chin a va fi resimţit la nivel global.

Însă comparaţia are limitele sale. Epidemia cu noul coronavirus este o criză pentru sănătatea publică, pentru economie şi chiar pentru cei mai importanţi oficiali de la Beijing. Dar asta nu înseamnă că e un catalizator precum Cernobîlul.

Unul dintre motive este cel economic. Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost descris drept evenimentul care a dus până la urmă la căderea Cortinei de Fier. Însă realitatea este mai complexă. Rusia sovietică stagna şi era chiar intrase într-un declin ireversibil până în 1986, atunci când o scădere brusc ă a preţurilor la petrol au zdruncinat şi mai mult ţara. Cifrele variază, dar specialiştii susţin că a existat o creştere a PIB de sub 1 la sută în acea perioadă; productivitatea era micşorată. Poate că expansiunea economică a Chinei încetineşte, dar e departe de situaţia URSS de atunci.

De asemenea, există şi diferenţe politice. Până în 1986, Moscova era deja pregătită de o schimbare. Gorbaciov ajunsese la putere un an mai devreme şi până la momentul accidentului nuclear deja vorbise despre nevoia pentru perestroika, sau restructurare economică şi glasnost,  transparenţă.

Nu există dovezi că ar exista un astfel de vânt al schimbării la Beijing, chiar dacă e important de notat că oficiali sunt puşi în anumite poziţii pentru a-i face ţintele potenţiale ale furiei publice. Premierul Li Keqiang este şeful echipei care se ocupă de contracararea răspândirii virusului, nu preşedintele Xi Jinping.

Însă cea mai mare diferenţă stă în simbolism. Cernobîl a afectat însăşi esenţa statului sovietic, un întreg sistem construit pe mitul unei puteri militare şi economice imense.