Chirac, Sarkozy şi DSK– zombi?

La Paris, în aceste zile, proiectoarele sunt îndreptate către două personalităţi care nu mai sunt decât umbra a ceea ce au fost odată. Duminică, 4 septembrie, Dominique Strauss-Kahn s-a reîntors în Franţa.

Luni, 5 septembrie, procesul lui Jacques Chirac a început, dar fără Jacques Chirac. Fostul preşedinte nu poate răspunde acuzaţiilor care i se aduc potrivit cărora, pe vremea când era primar al Parisului, a angajat ilegal persoane care i-au organizat campania electorală. Potrivit unui expert în neurologie, Chirac, 78 de ani, ar suferi de sincope ale memoriei ce nu-i permit să ia parte la proces. Ultimele fotografii îl arată mult îmbătrânit, cu gura căzută, ce reflectă tristeţea încercată în momentele în care îşi mai dă seama că forţele îl părăsesc.

Prin comparaţie, Dominique Strauss-Kahn are un aer plin de vitalitate. Dar să nu ne amăgim. Un apropiat al lui Sarkozy a apreciat, cu perfidie, dar corect, că avem de-a face cu „reîntoarcerea unui mort viu". Acest zombi politic a fost primit la aeroport de o hoardă de jurnalişti, cu câteva aplauze, dar şi cu fluierături. Strauss-Kahn a afişat un surâs neconvingător şi, deşi a promis că „va vorbi în următoarele două săptămâni", este clar că nu va spune nimic. În fond, în SUA mai trebuie să facă faţă unui proces civil cu Nafissatou Diallo.

Cel care a ieşit neşifonat din întreaga afacere, măcar pentru moment, este Nicolas Sarkozy. Doar comentatorii răutăcioşi se pot întreba dacă nu cumva Carla Bruni-Sarkozy, însărcinată mai mult decât vizibil, nu a ales intenţionat weekend-ul eliberării lui DSK pentru a acorda un interviu postului naţional de televiziune, în care a promis că nu va arăta „niciodată" o fotografie a bebeluşului ei. Totuşi, acest gen de „surpriză" mediatică pe care o pregăteşte Carla Bruni nu va fi de-ajuns pentru ca Sarkozy să-şi asigure realegerea la scrutinul de anul viitor. Angajamentul său în Libia, deşi este considerat un succes, nu i-a ameliorat cota în sondaje. Este un semn că francezii, în ciuda isteriei mediatice, nu se lasă distraşi nici de urmările aventurii Strauss-Kahn şi nici de campania virilă împotriva lui Gaddafi. Francezii se întreabă mai degrabă cum să-şi rezolve nişte probleme urgente, cum ar fi relansarea economiei, datoria publică şi posibilităţile de salvare a monedei euro.