Ce ar însemna pentru Putin și războiul său din Ucraina pierderea bazei Tartus din Siria
0Profitând de forțele disfuncționale ale regimului Assad, și anume Armata Arabă Siriană (SAA), și de preocuparea Rusiei pentru războiul său istovitor din Ucraina, HTS și aliații săi sprijiniți de Turcia au scos rapid orașul Alep de sub controlul lui Bashar Al-Assad. Dacă însă Putin pierde baza din Tartus, ar putea avea nevoie de o încetare a focului în Ucraina pentru a-și păstra influența în Marea Mediterană, se arată într-o analiză The Telegraph.
Cucerirea orașului Hama ar pune presiune pe intrândul deținut de regimul sirian între linia frontului și coasta Mării Mediterană, la peste 60 km spre vest.
Acesta cuprinde toată coasta Siriei, dar și singura bază a marinei ruse la Marea Mediterană, în orașul-port Tartus.
Rușii sunt pe deplin conștienți de pericolul ce paște Tartus. De pildă, pe 3 decembrie, imaginile captate de sateliții comerciali au dezvăluit că toate navele de război ruse importante despre care se știa că operează în acest Tartus – trei fregate purtătoare de rachete, un submarin de atac și două nave de sprijin ușor înarmate – au plecat din port spre Marea Mediterană.
Există toate premisele ca războiul din Ucraina este pe cale să coste Marina rusă un ocean și influența corespunzătoare. URSS și ulterior Rusia au menținut o prezență la Tartus încă din anii 1970, dar aceasta a fost în mare măsură simbolică în cele două decenii ce s-au scurs între căderea Uniunii Sovietice în 1991 și izbucnirea războiului civil din Siria în 2011.
Războiul civil a schimbat totul pentru Rusia. Simțind o oportunitate, Kremlinul a sporit sprijinul pentru regimul lui Assad, trimițând în primă fază nave încărcate de muniție la Tartus. În 2015, Rusia a trimis truper pentru a ajuta forțele lui Assad să riposteze. Linia frontului s-a stabilizat în 2018, reținând HTS în nordul orașului Idlib. Forțele rebele siriene, susținute de turci, kurzi și de SUA, au rezistat în zone din nordul, estul și sudul Siriei.
Kremlinul a cules roadele pentru salvarea lui Assad. În 2017, Rusia a semnat un contract pe 49 de ani prin care primește acces mai larg la Tartus. La momentul în care marina rusă și-a întărit flota de la Marea Negre înainte de invazia din februarie 2022 în Ucraina, navele au plecat din Tartus. Or acum, când Turcia a închis strâmtoarea Bosfor navelor de război străine, izolând Marea Neagră, Tartus este singura bază navală disponibilă Rusiei pentru operațiuni în Mediterană.
Este posibil să nu fi fost o problemă în urmă cu câteva decenii, când marina rusă opera încă numeroase nave de război sovietice, fiabile și având rezistența necesară pentru deplasări lungi pe ocean. Astăzi, majoritatea acestor nave au ruginit – iar industria construcțiilor navale din Rusia, sugrumată de sancțiuni, nu le poate înlocui. Flota rusă a devenit în mare măsură o flotă de coastă care se bazează pe bazele din apropiere pentru alimentare și înarmare.
Fundamental este că pierderea bazei din Tartus ar fi catastrofală pentru proiecția puterii rusești în Europa de Sud și Africa de Nord. Realist vorbind, singura modalitate prin care Kremlinul ar putea înlocui infrastructura de țărm vitală de aici este să recâștige accesul la Mediterană prin Bosfor.
Dar aproape că nu există nicio perspectivă ca acest lucru să se întâmple în timp ce războiul din Ucraina continuă. Președintele rus Vladimir Putin s-ar putea confrunta în curând cu o alegere nefericită pentru el: să continue să lupte în Ucraina, dar să-și piardă influența în regiunea mediteraneană. Alternativa ar fi să caute pacea în Ucraina și astfel să redobândească accesul din Marea Neagră în Mediterană.
Se prea poate ca ofensiva HTS să-și piardă avântul, iar SAA să țină intrândul de coastă. În acest caz, Tartus ar trebui să fie în siguranță, cel puțin pentru moment.
Pe de altă parte, circumstanțele ce periclitează baza rusă ar persista. Regimul lui Assad a rezistat până acum pentru că a avut parte de un sprijin puternic din partea Rusiei. Dar aproape trei ani de lupte sângeroase în Ucraina au slăbit Rusia – iar controlul său asupra avanposturilor sale cele mai îndepărtate a fost fragilizat și în mai mare măsură. Astfel că, chiar dacă Assad ar fi capabil să apere Tartus, este totuși cert că Vladimir Putin are mult mai puțin sprijin disponibil pe care să-l ofere regimului lui Bashar al-Assad.