Casta de neatins a Italiei

O carte de investigaţie jurnalistică vândută în peste un milion de exemplare în Italia arată cum viaţa politică din Cizmă este controlată de o clasă de politicieni care, indiferent de

O carte de investigaţie jurnalistică vândută în peste un milion de exemplare în Italia arată cum viaţa politică din Cizmă este controlată de o clasă de politicieni care, indiferent de partid, îşi perpetuează privilegiile de "castă", fără teama de alegeri sau de justiţie.

... Conform afirmaţiilor lui Rizzo şi Stella, veterani la ziarul italian "Corriere della Sera", viaţa politică italiană a fost deturnată de cei denumiţi "Casta", o clasă politică de mii de legislatori care au stabilit reguli pentru propria îmbogăţire pe cheltuiala publică şi nu se tem mai deloc că ar putea fi controlaţi, că li s-ar cere socoteală sau, în unele cazuri, că ar ajunge urmăriţi penal. (...)Rizzo şi Stella semnalează că membrii parlamentului continuă să aparţină Castei chiar şi după predarea mandatului; că cel puţin 16 dintre aceştia au cazier; şi că funcţionarea palatului prezidenţial costă de peste patru ori mai mult decât a Buckingham Palace.

Cartea La Casta este plină de asemenea taxe, extrase de autori din sute de pagini de documente oficiale şi neclasificate. Este o prezentare surprinzătoare a privilegiilor, costurilor, abuzurilor şi risipei din politica italiană. (...)În Italia, conducerea politică nu este generată de o concurenţă liberă de idei, cu părţi care îşi prezintă listele de candidaţi din care sunt aleşi cei mai atractivi. Dimpotrivă, Casta decide cine va participa şi cine nu. În cabina de votare, oamenii se confruntă cu simboluri ale partidelor şi liste blocate de nume: când alegătorul alege Partidul A sau B, nu decide cine va fi ales, această opţiune fiind acordată de lege şefilor Partidelor A şi B.De-a lungul timpului, un răspuns standard a fost dat tuturor celor care au criticat generozitatea infinită a partidelor şi politicienilor italieni îndreptată către ei însăşi: "Politica are costul său, şi acesta este preţul democraţiei."(...)Rizzo şi Stella trec în revistă statutul unic al politicienilor italieni datorat în parte garanţiilor economice extinse de Castă asupra membrilor săi.

Lunar, un senator primeşte între 16.800 şi 18.200 dolari, ceea ce include un salariu de bază de 5.600 dolari şi o varietate de scutiri şi privilegii mici şi mari, de la călătorii gratuite cu trenul sau avionul la locuri rezervate la meciurile de fotbal, filme şi piese de teatru. Teoretic, acestea nu sunt sume astronomice. Totuşi, problema devine supărător de evidentă atunci când nivelul compensaţiei este comparat cu situaţia sumbră a finanţelor publice din Italia. De peste 20 de ani, guvernele italiene de toate culorile politice au trebuit să se confrunte cu o datorie publică de peste 100% din produsul intern brut. (...)

În multe alte democraţii, politicienii corupţi şi risipitori ar fi pur şi simplu înlăturaţi la viitoarele alegeri. Dar la resentimentele italienilor se adaugă faptul că această Castă nu ocupă o singură clădire în Roma şi nu aparţine unui singur partid; politicienii şi de la dreapta, şi de la stânga fac parte din această clasă politică ce se autoperpetuează. Desigur, există şi excepţii. Dar puţinii politicieni morali se luptă aproape fără speranţă împotriva acestei nomenclaturi ale cărei rădăcini se întind în întreaga ţară, de la nord la sud, creând caste mai mici la nivel local şi regional.

Antonio Carlucci este se-nior editor al revistei italiene de actualitate "L'Espresso" şi a făcut pentru Foreign Policy o prezentare a lucrării La Casta: Così i Politici Italiani Sono Diventati Intoccabili (Casta: Cum au devenit politicienii italieni de neatins), de Sergio Rizzo şi Gian Antonio Stella. Varianta integrală a articolului va apărea în primul număr al Foreign Policy România.