Călătoria unei vulpi polare i-a lăsat fără cuvinte pe oamenii de ştiinţă: peste 3.500 de kilometri în 76 de zile

Un exemplar tânăr de vulpe polară a mers pe gheaţă, din Insulele Svalbard ale Norvegiei în nordul Canadei, într-o călătorie epopeică de 3.506 kilometri în 76 de zile.

Potrivit publicaţiei Sermitsiaq din Groenlanda, „călătoria vulpii i-a lăsat pe oamenii de ştiinţă fără cuvinte“.

Cercetătorii de la Institutul Polar din Norvegia i-au pus o zgardă GPS unei femele tinere şi au eliberat-o în sălbăticie la sfârşitul lunii martie a anului trecut, pe coasta de est a celei mai mari insule din arhipelagul Svalbard, Spitsbergen.

Vulpea avea sub un an atunci când a pornit spre vest, în căutare de hrană, ajungând în Groenlanda doar 21 de zile mai târziu – o călătorie de 1.512 kilometri – înainte să înainteze spre a doua parte a aventurii sale. 

Ea a fost localizată pe insula canadiană Ellesmere, la 2.000 de kilometri mai încolo, la doar 76 de zile după ce a părăsit Svalbard.

„Nu ne-a venit să credem“

Ceea ce i-a uimit pe cercetători nu a fost neapărat lungimea traseului său, ci viteza cu care vulpea l-a traversat – parcurgând în medie aproximativ 46 de kilometri pe zi şi câteodată ajungând chiar la 155 de kilometri.

„La început, nu ne-a venit să credem. Am crezut că poate a murit sau că a fost transportată acolo cu o barcă, dar nu erau bărci în zonă. Am fost cu adevărat uimiţi“, a declarat Eva Fuglei de la Institutul Polar, pentru postul public norvegian NRK.

Potrivit întregistrărilor existente, nicio vulpe nu a călătorit atât de departe într-un timp atât de scurt.

Eva Fuglei colaborează cu Arnaud Tarroux de la Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii pentru a vedea cum se adaptează vulpile la schimbările dramatice ale sezoanelor arctice.

„Există suficientă hrană vara, dar devine dificil în timpul iernii. Atunci vulpea polară migrează deseori către alte zone geografice pentru a găsi hrană ca să supravieţuiască. Dar această vulpe a mers mult mai departe decât alte vulpi pe care le-am urmărit – asta arată capacitatea extraordinară a acestei mici creaturi“, a spus ea.

Institutul Polar a creat un grafic care arată cum a făcut vulpea două opriri în călătoria sa de-a lungul nordului Groenlandei. Oamenii de ştiinţă cred că s-ar fi putut ghemui în zăpadă pentru a aştepta să treacă vremea mai rea, lucru ce este probabil dată fiind blana groasă, protectoare sau că ar fi putut găsi o sursă de hrană într-un canal deschis de apă.

Nu vom şti ce va face micuţa vulpe în Canada, pentru că transmiţătorul său a încetat să mai funcţioneze în luna februarie, potrivit Institutului Polar. 

Micşorarea calotei glaciare polare are un impact semnificativ asupra vulpilor polare – spre exemplu, ele nu mai pot vizita Islanda şi, într-un timp nu foarte îndelungat, populaţia de pe Svalbard va deveni complet izolată.

Însă Eva Fuglei a spus că încă există speranţă, având în vedere că „temperaturile mai mari înseamnă mai mulţi reni în Svalbard şi vulpile se pot hrăni cu leşurile lor“.