Anul a început rău pentru Sarkozy

„Tribune de Geneve“ (Elveţia) 26 martie 2011

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a făcut o nouă remaniere a guvernului, dar decizia liderului de la Elysée a venit prea târziu, ceea ce arată că a pierdut iniţiativa pe plan intern. Sarkozy s-a debarasat, în sfârşit, de ministrul său de Externe, Michele Alliot-Marie. Dar această hotărâre intervine prea târziu. „Petarda" Alliot s-a transformat într-o bombă cu fragmentaţie. Pagubele sunt considerabile, nu numai în afara Franţei, unde diplomaţia a pierdut mult din credibilitate, ci şi în interiorul ţării.

În perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2012, Nicolas Sarkozy a dorit să folosească preşedinţia  franceză în fruntea G20 (grupul celor mai puternice state ale lumii) pentru a-şi arăta alura de mare şef de stat, în faţa potenţialului său rival, Dominique Strauss-Kahn. Nu i-a ieşit figura.

În ciuda competenţei reale a noului său ministru de Externe, Alain Juppé, nu este suficient pentru a restabili această diplomaţie carbonizată. În ceea ce priveşte proiectul, menţionat de preşedinte la 27 februarie, în cadru unui discurs televizat, de a revigora defuncta Uniune pentru Mediterana, pare puţin probabil. Aliniindu-se politicii americane, fără a avea niciun fel de beneficii, Sarkozy a provocat o ruptură profundă diplomaţiei de tip gaullist, bine implantată  în Orientul Mijlociu.

Şeful statului francez trebuie să revină la agenda internă, unde şomajul persistă, iar nemulţumirile se extind la scară mare. În plus, el a fost obligat să facă de urgenţă o remaniere ministerială, la trei luni după ce mai făcuse una. Agenda sa este bulversată. Preşedintele a vrut să facă acest lucru înainte de alegerile regionale din 20 şi 27 martie pentru a recupera câţiva centrişti. Nu prea are şanse.

Este dificil să-ţi recapeţi cărţile câştigătoare în mai puţin de o lună. Lansând o dezbatere asupra Islamului în Franţa, Nicolas Sarkozy speră să recâştige o parte a alegătorilor care îl preferă pe extremistul Le Pen. Dar şi aici riscă să rămână blocat în spirala eşecului. Această tentativă riscă, mai degrabă, să consolideze poziţia fiicei lui Le Pen, Marine.

"Şeful statului francez trebuie să revină la agenda internă, unde şomajul persistă, iar nemulţumirile se extind la scară mare. ''