Analiză: Populiştii şi extremiştii au început să-şi impună agenda în Europa şi SUA chiar dacă nu sunt la putere

În Olanda, extrema dreaptă şi cea de stânga au reuşit să convingă populaţia să voteze împotriva acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Ucraina.  Comerţul liber a fost o sursă importantă de prosperitate, însă în ultima perioadă pare că şi-a pierdut atractivitatea. Populiştii europeni, atât de dreapta, cât şi de stânga, împărtăşesc ideile lui Trump de a ridica bariere de comerţ.

Referendumul din Olanda a fost lansat după ce un site populist, cunoscut pentru apetenţa spre farse, a adunat peste 300.000 de semnături pe o petiţie. Editorii site-ului căutau un subiect - orice subiect - şi au găsit unul: cetăţenii olandezi au fost chemaţi să îşi exprime părerea cu privire la un acord comercial european încheiat cu Ucraina, acelaşi tratat pentru care ucrainenii au luptat şi pentru care unii au murit în februarie 2014.

Controversa pe care a creat-o acest acord este neaşteptată. Documentul, menit să faciliteze schimburile comerciale între Europa şi Ucraina, este tehnic, greoi, de peste 1000 de pagini de jargon, scrie „Washington Post“.

A intrat deja în vigoare, de la 1 ianuarie. Nu este unic sau interesant: Uniunea Europeană are multe astfel de tratate, printre altele cu Chile şi Iordania. Se poate spune că dintre cei care s-au deranjat să voteze, este aproape sigur că puţini l-au citit.

Olandezii de extremă-stanga şi cei de extremă-dreapta au avut însă alte scopuri; au folosit votul pentru a submina un guvern de centru-dreapta, liberal din punct de vedere economic, şi pentru a stimula susţinerea anti-europeană. Şi au reuşit să facă asta,  scrie jurnalista  Anne Applebaum, în „The Washington Post“. Miercuri, 32% din olandezi au venit la vot, puţin peste procentul necesar pentru a face referendumul legal, iar două treimi dintre ei au votat împotriva tratatului.

Interesantă este cum s-a desfăşurat campania, mare parte bazată pe dezinformare. O mare parte a dezinformării a vrut să creeze incertitudini suplimentare şi temeri cu privire la ameninţări ucrainene inexistente. Multe dintre temele, sloganurile şi chiar imaginile campaniei „NU“ au fost luate direct de la postul de televiziune rusesc Russia Today şi de pe site-ul de propagandă al Kremlinului Sputnik.

Potrivit unui sondaj citat de către un reprezentant al Ministerului de Externe ucrainean, 59% dintre cei care au votat împotriva tratatului au enumerat, ca o motivaţie importantă, faptul că Ucraina este coruptă; 19% au crezut că Ucraina este responsabilă pentru prăbusirea cursei MH-17, avionul doborât de separatiştii ruşi în Ucraina în 2014; 34% au crezut că tratatul va garanta aderarea Ucrainei la Uniunea Europeana.

Dintre aceste trei puncte, ultimele două sunt cu siguranţă false. Primul este adevarat, însă este greu să argumentezi raţional împotriva unui tratat proiectat să reducă corupţia din Ucraina, notează publicaţia americană.

Guvernele liberale, apatice

Campania a fost una încurcată. Extrema stângă a venit cu steaguri palestiniene la mitingurile „NU“. Extrema dreaptă a vorbit despre imigranţii musulmani. Guvernul olandez, obligat să subvenţioneze grupurile implicate în procesul electoral, nu şi-a facut prea bine treaba, distribuind bani, printre altele, unui grup care a tipărit simboluri naţionale ucrainene pe hârtie igienică, precum şi unor grupuri pentru protecţia animalelor sau unor activişti anti-nucleari.

Guvernul olandez nu s-a implicat în campanie. Cu o lună înaintea votului, oficiali olandezi păreau speriaţi de mass-media de extremă dreaptă, scrie editorialista de la „The Washington Post“. Nu voiau să fie denunţaţi şi ironizaţi de tabloide, sau abordaţi de huligani pe stradă. Oficialii guvernamentali s-au explicat prin faptul că majoritatea guvernamentală este fragilă şi că, deşi se spun minciuni în campanie, nimeni nu vrea să îşi asume riscul de a le corecta.

Care e concluzia după acest referendum, ce-I drept doar consultativ? Atunci când sunt bine organizate, grupuri minoritare de oameni furioşi pot să strige mai tare decât majoritatea divizată, centristă, apatică şi fricoasă din Europa de Vest, iar Rusia este pregatită să le ajute în acest demers, concluzionează „Washington Post“.

Votul majoritar dat de olandezi la referendumul de miercuri împotriva acordului de asociere a Ucrainei la UE reprezintă o nouă lovitură dată unităţii europene, în timp ce euroscepticii salută „moţiunea de neîncredere” faţă de elitele de la Bruxelles, cu numai câteva luni înainte ca britanicii să decidă, tot prin referendum, dacă mai rămân în blocul comunitar.

Împotriva ratei reduse a participării la urne, care a depăşit cu puţin pragul necesar validării, referendumul pune guvernul de la Haga în faţa unei adevărate dileme cu privire la calea de urmat.

Chiar dacă această consultare s-a referit în mod precis la componentele politice şi economice ale asocierii Ucrainei la UE, procentul de peste 60% din voturi împotriva acordului ilustrează mai degrabă reticenţa crescândă a populaţiei faţă de instituţiile comunitare.

De altfel, politicienii eurosceptici l-au calificat drept o „victorie zdrobitoare”, în special deputatul olandez Geert Wilders, liderul formaţiunii antieuropene Partidul pentru Libertate (PVV).

UE se confruntă deja cu diviziuni profunde, mai ales din cauza crizei provocate de valul de migranţi veniţi din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia, la care se adaugă problemele financiare ale mai multor state membre, inclusiv Grecia.

În opinia politicianului britanic Matthew Elliott, liderul mişcării „Vote Leave“, care susţine Brexitul (ieşirea Marii Britanii din UE), „cetăţenii europeni s-au săturat să dea bani şi puteri birocraţilor fără chipuri”.

Procesul de globalizare, sub semnul întrebării

Dar influenţa populiştilor nu se limitează doar la Uniunea Europeană, ei au începtut să influenţează şi politica Statelor Unite. 

 Donald Trump vrea să impună tarife ridicate de comerţ cu Beijingul, Hillary Clinton se opune Parteneriatului Trans-Pacific, care ar urma să includă 12 naţiuni, iar Republicanii îmbrăţişează cererile Democraţilor pentru „fair trade”, remarcă Financial Times.

Acestea fac SUA, arhitectul sistemului global deschis de comerţ, să să îşi schimbe aproape radical orientarea.

Ceea ce transmise indirect cursa prezidenţială din SUA, spune FT, este că toată lumea ar trebui să stea ”în picioare” în faţa Statelor Unite. După ce Organizaţia Mondială a Comeţului a eşuat discuţiile de la Doha, s-a văzut şi eşecul tratatelor multilaterale de liberalizare a comerţului, care ar fi însemnat accelerarea procesului de globalizare. 

Comerţul liber a fost o sursă importantă de prosperitate, însă în ultima perioadă pare că şi-a pierdut legitimitatea politică. Şi asta nu doar în SUA. Populiştii europeni, atât de dreapta, cât şi de stânga, împărtăşesc ideile lui Trump de a ridica bariere de comerţ. 

Optimiştii speră ca protecţionismul care câştigă popularitate în SUA este doar ciclic şi că lucrurile vor reveni la normal după ce trece cursa pentru preşedinţie. După ce a scăpat de competiţia cu Bernie Sanders, Hillary Clinton, considerată favorită la înlocuirea lui Barack Obama, probabil se va răzgândi din nou în discursul pe care îl susţine. 

Financial Times scrie că situaţia politică la nivel mondial sugerează că globalizarea nu mai este ”la modă”. Observatorii de la Washington au ajuns la concluzia că nu există nicio şansă ca următorul preşedinte, sau următorul Congres – indiferent de culoarea politică – să susţină Parteneriatul Trans- Pacific (TPP). Sau, în aceeaşi lumină, Parteneriatul Transatlantic de Comerţ şi Investiţii (TIPP), negociat acum, care ar trebui să integreze cele mai puternice economii europene şi Statele Unite. 

Donald Trump a atins o coardă sensibilă când a început să acuze în discursurile sale economiile străine şi în general străinii pentru problemele Americii. Totuşi, problema politică împotriva comerţului liber merge mai departe de populism ”ieftin”, scrie FT. 

Clasa de mijloc nu resimte deloc câştigurile promise în trecut. Republicanii, temători că deja ar fi pierdut alegerile, nu vor să dea Congresul pe mâna Democraţilor care susţin conceptul de ”fair-trade”. 

Unele probleme pe care le văd americanii sunt specifice cu tratatul TPP. Perspectivele de câştig ale SUA de pe urma unui eventual tratat sunt îndreptate puternic înspre companiile de tehnologie de pe coasta de vest. Pe de altă parte, industria americană crede că tratatul oferă un câştig insignifiant când vine vorba de pieţele asiatice, în comparaţie cu vulnerabilitatea la care se expune SUA către manipularea valutei de către competitorii internaţionali. 

În multe cazuri comerţul liber a creat probleme pentru companii, însă în opinia generală în cazul acesta problemele ar fi mai multe decât câştigurile. 

Financial Times spune că există totuşi adevăr în afirmaţiile populiste conform cărora globalizarea a adus câştiguri în special celor mai bogaţi 1% dintre oameni.