Africa, dăruită lui Osama

Bush avea dreptate când îi acuza pe islamiştii somalezi că „s-au format" în „Biroul Internaţional al Fanatismului", preocupat să-şi deschidă un nou front în Cornul Africii.

La Mogadiscio, islamiştii shebab purced, de trei zile încoace, la un adevărat masacru. Între timp, frontul pe care se duc lupte se lungeşte pe zi ce trece, mergând, pe mii de kilometri, de la Marea Roşie la Atlantic, parcurgând acea falie de mizerie şi disperare care separă Africa deşertului de cea a savanelor.

Somalia, cu ororile războiului ei ce durează de mai bine de 30 de ani, a devenit un capitol important al unui conflict mai mare. Care îi poate rezerva Occidentului, anxios în faţa unor noi „cruciade" incomode şi nepopulare, surprize teribile. Este Africa islamizată cu forţa, cu forcepsul terorii şi al fanatismului? Nu există, e adevărat, legături operative între siglele acestei noi „armate" islamice. Dar rezultatul final arată ca un mozaic foarte bine echilibrat. Occidentul credea că poate „înveli" Mogadiscio într-un fel de uitare protectoare, care să nu-l solicite prea mult. Dar puii de şarpe au crescut şi se înmulţesc la rândul lor.

Astăzi, Al-Qaida din Magrebul Islamic, un amestec de emiri fanatici şi războinici, ţine cu un pumn de fier nordul statului Mali, vaste zone din Niger şi din Mauritania. Face afaceri cu stupefiante, sechestrează occidentali, încasează sume considerabile în urma şantajului, se face negustor de fiinţe umane pentru clandestinii care visează la bunăstarea Europei, îşi numeşte trupele de luptă „katiba". Deşertul african începe să semene tot mai mult cu întinderile fără sfârşit din Asia centrală, în zona afgano-pakistaneză. Astăzi, noua Americă a lui Obama, fascinată de schimbare, este convinsă că doar pentru Afganistan merită să mori. Dar gândind aşa, riscăm să-i facem lui Bin Laden un cadou nesperat: Africa. Uitând că niciun război nu e just, dar că din când în când e necesar.