Afacerea Bettencourt îl face KO pe Sarkozy

Presa din Hexagon îl somează pe şeful statului să clarifice public acuzaţiile aduse de fosta contabilă de la L’Oréal. Pentru ziariştii francezi, afacerea Bettencourt-Woerth s-a transformat deja în afacerea Bettencourt-Sarkozy, riscând să provoace o criză a regimului.

Scandalul de proporţii iscat în jurul dezvăluirilor fostei angajate a  Lilianei Bettencourt, Claire Thibout, îl pune pe preşedintele Franţei într-o postură mai mult decât delicată.

Amănuntele legate de finanţarea campaniei actualului şef al statului, precum şi afirmaţia explozivă că Sarkozy s-ar fi numărat printre politicienii mituiţi de Liliane de Bettencourt (pe vremea când era primar în Neuilly-sur-Seine) au provocat un vacarm general în mass-media din Hexagon.

Scandalul e comentat aproape fără excepţie în presa centrală şi cea regională, editorialiştii somându-l pe Nicolas Sarkozy să părăsească atitudinea echivocă adoptată până acum şi să risipească bănuielile de corupţie care planează asupra lui.

Riscul unei crize de autoritate

„Afacerea Woerth-Bettencourt a devenit azi afacerea Sarkozy-Bettencourt. (...) Dacă Nicolas Sarkozy vrea să evite criza de încredere  ce se conturează la orizont, trebuie să vorbească şi să se apere", scrie „Le Figaro". „La fel ca în cazul echipei sale de fotbal, Franţa navighează azi fără căpitan (...). Pentru ca această criză de autoritate să nu degenereze într-o criză a regimului, aşteptăm clarificări din partea preşedintelui", apreciază şi „La Tribune".

„Adevărate sau false, dezvăluirile legate de mecenatul politic al familiei Bettencourt aruncă Elysee-ul într‑o spirală al cărei control e pe cale să-l piardă", comentează „Le Republicain lorrain". Iar publicaţia „Sud-Ouest" conchide că „de-acum înainte nu mai sunt în joc soarta reformei pensiilor şi a lui Eric Woerth, ci mandatul şi destinul politic ale lui Nicolas Sarkozy, care trebuie să risipească ceţurile echivocului".

Se strânge laţul

În acest context, analiştii sunt de părere că preşedintele n-ar trebui nici să aştepte toamna pentru relansarea acţiunii guvernului, paralizat de acest scandal, dacă vrea să evite o criză politică majoră. Conform programului său, următoarea apariţie a lui Nicolas Sarkozy ar trebui să fie abia la 13 iulie, cu prilejul prezentării reformei pensiilor, în consiliul de miniştri.

Pe de altă parte, Parchetul din Nanterre s-a autosesizat, ieri, după dezvăluirile fostei contabile de la L'Oréal şi a deschis o nouă anchetă în afacerea Bettencourt-Woerth. Audiată de poliţie la începutul săptămânii, Claire Thibout a declarat că, la cererea lui Fabrice de Maistre (gestionarul averii Bettencourt), ea a retras din conturi 50.000 de euro, suma fiind destinată campaniei electorale a lui Nicolas Sarkozy.

Thibout mai susţine că Maistre ar fi retras el însuşi 100.000 de euro dintr-un cont din Elveţia, sumă pe care i-a înmânat-o lui Eric Woerth, la acea vreme trezorierul campaniei lui Sarkozy.

Deocamdată fosta contabilă nu a produs şi dovezi palbabile în sprijinul celor afirmate. Dar, dacă acestea se vor dovedi totuşi reale, înseamnă că actualul ministru al Muncii şi, implicit, şeful statului francez se fac vinovaţi de încălcarea legii privind finanţarea campaniilor. În Franţa, limita legală este stbilită la 7.500 de euro.

Întrebări fără răspuns

Până de curând, susţinut de colegii de cabinet şi de preşedintele ţării, Eric Woerth este nevoit să facă faţă unor acuzaţii din ce în ce mai grave. Încolţit de presă, Woerth a fost nevoit să participe, marţi, la o emisiune a televiziunii publice. Deşi prezenţa sa în studio ar fi trebuit să risipească suspiciunile privind relaţia cu Liliane de Bettencourt şi acuzaţiile legate de finanţările ilegale, Woerth s-a limitat la dezminţiri, lăsând mai multe întrebări cheie fără răspuns.

Astfel, comentează jurnaliştii francezi, Woerth a evitat să spună dacă UMP (partidul de guvernământ) a primit bani de la Liliane de Bettencourt, în limita legii şi dacă el, în calitate de ministru al Bugetului la vremea respectivă, a fost informat despre situaţia fiscală neclară a miliardarei. Şi, mai ales, de ce Bettencourt n-a făcut vreodată obiectul vreunui control fiscal, deşi ministru Finanţelor, Christine Lagarde, a dat mereu asigurări că marile averi sunt supuse controalelor o dată la trei ani.

Amestecul Elysée-ului

În înregistrările convorbirilor dintre Liliane de Bettencourt şi Fabrice de Maistre efectuate între 2009 şi începutul lui 2010, acesta din urmă se referă la anturajul lui Sarkozy.

Astfel, de Maistre pomeneşte despre „simpatia" de care bucură din partea lui Patrick Ouart, consilierul pe probleme juridice al lui Sarkozy şi de faptul că a fost invitat la Elysée pentru a ţine la curent preşedinţia cu mersul procesului intentat Lilianei Bettencourt de fiica sa.

Consilierul i-ar fi mărturist că „preşedintele urmăreşte îndeaproape afacerea". „În primă instanţă, Elysée-ul nu poate face nimic. Dacă pierdem, în apel îl cunoaştem bine pe procuror",
mai spune Maistre.

Miniştri sacrificaţi

Eric Woerth pare mult prea important pentru Sarkozy pentru a fi sacrificat. Preşedintele a preferat să ofere opiniei publice capetele lui Alain Joyandet, secretar de stat pentru cooperare, şi Christian Blanc, secretar de stat pentru zona metropolitană pariziană.

O lungă istorie de cumetrii politice

Andre Bettencourt 

Nicolas Sarkozy n-ar fi singurul politician de vârf corupt de familia Bettencourt, care şi-ar fi asigurat astfel „liniştea fiscală" şi influenţa la cel mai înalt nivel. Grupul L'Oreal-Nestle a avut grijă de mulţi alţi politicieni francezi de dreapta, scrie "Le Figaro".

"Donaţiile" aveau loc în saloanele reşedinţei Bettencourt din Neuilly-sur-Seine, acolo unde Nicolas Sarkozy a fost primar din 1983 până în 2002. Fosta contabilă Claire Thibout, devenită un fel de martor-cheie al afacerii, spune că şi Edouard Balladur ar fi beneficiat de ajutorul lui Andre Bettencourt (soţul Lilianei, decedat în 2007), care i-a finanţat campania prezidenţială din 1995.

Interesant este că familia Bettencourt  a avut o relaţie profitabilă şi cu socialistul François Mitterrand. Simpatiile politice ale lui Eugene Schueller, tatăl Lilianei Bettencourt şi fondatorul L'Oreal, mergeau către extrema dreaptă.

El s-a numărat printre susţinătorii grupului "La Cagoule" (un fel de Ku Klux Klan francez), frecventat, în epocă, de viitorul ginere Andre Bettencourt, şi de François Mitterrand. Bettencourt a cochetat însă şi cu spionajul american, fapt ce l-a ajutat să prospere după eliberare.

Andre i-a întins atunci o mână amicului Mitterrand, serviciu ce nu a fost uitat. Orientat spre stânga şi devenit ulterior preşedinte, François Mitterrand l-a avut în vedere pe Bettencourt pentru postul de premier în 1986, când coabita cu un parlament de dreapta.