Viitor incert pentru miile de romi expulzaţi din Franţa

Tabere fără electricitate sau apă curentă, şobolani şi purici care atacă, deopotrivă, tineri şi bătrâni: acestea sunt condiţiile în care mii de ţigani trăiesc în Franţa. Cu toate acestea, taberele improvizate le erau casă romilor, înainte să fie forţaţi să stea ascunşi din cauza operaţiunilor de expulzare şi de demolare a asezămintelor clandestine.

Ultima acţiune masivă de expulzare a avut loc în 2010, când Franţa a deportat imigranţi de etnie romă în România şi în Bulgaria. Ulterior, Comisia Europeană (CE) a impus sancţiuni şi mii de francezi au ieşit să protesteze, luând apărarea ţiganilor. 

De data aceasta, romii au plecat în linişte, strângându-şi lucrurile şi ascunzându-se în păduri cu planul de a se întoarce după ce lucrurile se liniştesc, scrie AP. 

„De ce a creat Dumnezeu ţiganii dacă trebuie să trăiască aşa?“, s-a întrebat Babica, în vârstă de 35 de ani, în timp ce buldozerele demolau tabăra din Gennevilliers, de la periferia Parisului. La fel ca alţi ţigani menţionaţi în acest reportaj, el nu îşi dezvăluie numele de familie, de teamă să nu fie deportat sau arestat. 

Cei mai mulţi dintre ţigani nu au în plan să se întoarcă în România, unde cetăţenia le-ar permite să-şi educe copiii şi să-şi trateze bolile. Pe fondul mediului economic sumbru din Europa, cerşitul în Franţa e mai profitabil decât încercarea de a găsi un loc de muncă, susţin ei.

Franţa a argumentat că demolările recente au fost necesare pentru sănătatea şi siguranţa publică. E dificil de menţionat câte tabere au fost demolate. Cel puţin cinci au fost distruse în jurul Parisului, sute de rezidenţi mutându-se la Lille şi Lyon. 

Legalitatea demolărilor, pusă la îndoială

De data aceasta, ministrul de Interne al Franţei susţine că taberele au fost demolate în conformitate cu normele juridice convenite de Uniunea Europeană. 

„Respectul pentru demnitatea umană este un imperativ constant pentru toate acţiunile publice, dar dificultăţile şi riscurile locale de sănătate determinate de taberele insalubre au nevoie să fie abordate“, a declarat ministrul de Interne. Guvernul susţine că în „niciun caz mutările nu au luat forma expulzărilor colective, care sunt interzise de lege“. 

Totuşi, Comisia Europeană investighează situaţia. 

Forumul romilor a condamnat evacuările, spunând că se contrazic cu angajamentul preşedintelui Franţei, Francois Hollande, din timpul campaniei electorale, de a nu expulza familiile de romi, fără o propunere de cazare alternativă. 

Organizaţia internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului „Human Rights Watch“ (HRW)  afirmă că 240 de ţigani români evacuaţi au plecat din împrejurimile Lyonului, săptămâna trecută, după ce au acceptat 300 de euro pentru „întoarcere voluntară“.

Guvernul francez nu a dezvăluit numărul taberelor de ţigani demolate, nici câţi au fost evacuaţi. Administraţia franceză se referă la grupul etnic sub numele de „tabere ilegale“, fiecare găzduind de la câţiva membri, la câteva sute, în funcţie de vechimea taberei. Niciunul dintre ţiganii din Gennevilliers nu a ştiut ce se va întâmpla sau unde va dormi, în noaptea în care taberele au fost demolate.

„Băieţii sunt în căutarea unui loc de dormit în seara asta. Mâine dimineaţă buldozerele se întorc să termine treaba“, a declarat Senti, în vârstă de 24 de ani, primul din familia lui care a terminat liceul.

Discriminarea a dus la neîncredere în autorităţi

În sudul oraşului Beziers, două femei de etnie romă au fost ucise, în urma unui accident de maşină, la mijlocul lunii august, în timp ce încercau să ajungă în tabăra improvizată pe marginea autostrăzii. Administraţia regională a confirmat accidentul, dar nu a dezvălui numele victimelor. 

Potrivit HRW, numărul estimat de romi est-europeni din Franţa a rămas constant mai mulţi ani, în ciuda expulzărilor. În calitate de cetăţeni ai UE, romii au dreptul de a călători în Franţa, dar trebuie să obţină acte ca să lucreze şi să trăiască în ţară. Toate acestea sunt însă imposibile, chiar şi în perioade economice bune. 

Puţini romi vorbesc mai mult de câteva cuvinte în franceză, iar mulţi poartă o profundă neîncredere în autorităţile juridice, născută din anii de discriminare. Cei mai mulţi dintre ei vin la cules de recolte sau să cerşească de la turişti. Ei nu plătesc taxe, iar statul nu le oferă îngrijire medicală, educaţie sau alte servicii de bază. 

Discriminarea ţiganilor are rădăcini adânci, culminând cu perioada Holocaustului, când aproape 25% din populaţia romă a fost ucisă în lagărele de concentrare, potrivit Muzeului Holocaustului din SUA. 

„Aproape fiecare familie de aici face parte dintr-o familie supravieţuitoare a Holocaustului“, a declarat pentru AP Michelle Kelso, specialist în cultura romă, de la Universitatea „George Washington“. „Bunicii lor au fost deportaţi în lagăre în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“. 

Ţiganii precum Senti şi sora lui, Veneţia, care au mers la şcoală înainte de a fi forţaţi să se căsătorească la vârsta de 17 ani, au sperat să fie schimbări în cultura romă, însă s-au lovit de aceleaşi obstacole pe care le-au întâmpinat şi generaţiile trecute: neîncredere în străini, căsătorii fragede pentru fete şi un sistem judiciar intern care nu recunoşte instanţele şi nici documentele oficiale. 

Veneţia, 23 de ani, cerşeşte la Turnul Eiffel de la 9.00 până la 19.00, îmbrăcată în blugi şi tricou. Se schimbă în fusta de ţigan înainte de a reveni în tabără şi de a-şi întâlni soţul, care colectează fier vechi. Ea susţine că face între 10 şi 20 de euro pe zi în timpul sezonului turistic, suficient cât să-şi întreţină fetiţa de doi ani şi băiatul de cinci ani. 

 „Mi-ar plăcea să lucrez într-o şcoală sau la o bancă. Vreau altceva pentru copiii mei. Vreau un viitor diferit“, încheie ea într-o engleză pe care a învăţat-o în şcoala din România. Ei se aşteaptă să fie deportaţi în orice moment, mai ales că nu este pentru prima oară.