Ultimele condiții de pace ale lui Putin: fără NATO în Est, fără sancțiuni și cu o Ucraină „neutră”

Vladimir Putin este, aparent, deschis la ideea unui acord de pace în Ucraina. Însă nu oricum. Liderul de la Kremlin pune pe masă un set de condiții care, mai degrabă decât să deschidă o ușă diplomatică, întăresc impresia că Rusia este dispusă să negocieze doar pe propriul teren și în propriul vocabular geopolitic.

Potrivit unor surse citate de agenția Reuters, președintele rus ar fi pregătit să încheie conflictul cu Kievul, cu o serie de pretenții menite să rescrie nu doar arhitectura de securitate a Europei, ci și statutul internațional al Ucrainei.

Printre solicitările menționate:

-O garanție scrisă că NATO nu se va mai extinde spre Est – ceea ce ar exclude, practic, orice perspectivă de aderare pentru Ucraina, Georgia, Moldova sau alte foste republici sovietice.

-Statut de neutralitate permanentă pentru Ucraina.

-Ridicarea sancțiunilor occidentale impuse Rusiei după 2022.

-Soluționarea problemei activelor ruse înghețate.

-Așa-zisa „protecție a vorbitorilor de limbă rusă” din Ucraina – o formulare care maschează, în practică, revendicări teritoriale.

„Putin e dispus să accepte o pace, dar nu orice pace”, afirmă una dintre sursele citate de Reuters, descrisă drept apropiată de cercurile decizionale de la Kremlin.

Pe scurt, Moscova cere tot, dar nu oferă nimic. Mai mult: dacă aceste condiții nu sunt acceptate, amenințarea este clară – va urma o escaladare militară, ca demonstrație a „consecințelor” respingerii ofertei.

Fără drept de veto, spune Kievul

Administrația Zelenski a refuzat să comenteze direct aceste informații, dar poziția Ucrainei rămâne neschimbată: Moscova nu are și nu va avea drept de veto asupra opțiunilor strategice ale unei țări independente. Kievul insistă pentru garanții de securitate cu caracter juridic și aplicabilitate internațională, nu promisiuni unilaterale ale unei puteri beligerante.

Nici NATO nu a reacționat oficial. Însă alianța a repetat, în trecut, că „politica ușilor deschise” nu este negociabilă, indiferent de presiuni externe.

Mai mult teritoriu, mai puțină disponibilitate de compromis

Conform altei surse ruse citate de Reuters, poziția Kremlinului în privința teritoriilor ocupate s-a înăsprit. Nu mai e vorba de negocieri sau de compromis: Moscova nu este dispusă să renunțe la niciuna dintre cele patru regiuni ucrainene pe care le-a declarat parte a Federației Ruse – Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson.

În 2023, Putin lansa condiții similare: Ucraina să renunțe la NATO și să se retragă din teritoriile revendicate. Un an mai târziu, armata rusă controlează cea mai mare parte a regiunii Luhansk, peste 70% din Donețk, precum și porțiuni importante din Zaporojie și Herson. Ocupația se extinde parțial și în regiunile Harkiv și Sumî, iar linia frontului amenință tot mai des zone din Dnipropetrovsk.

Vechi promisiuni, ambalate în pretenții noi

Putin continuă să invoce un acord verbal din 1990 – niciodată consemnat în vreun tratat – potrivit căruia SUA ar fi promis că NATO „nu se va extinde nici măcar cu un inch spre Est”. Declarația, atribuită fostului secretar de stat american James Baker, a fost demult dezmințită ca fiind lipsită de forță juridică, chiar de către oficiali americani, inclusiv de fostul director al CIA William Burns, care a recunoscut existența conversației, dar a subliniat lipsa oricărei obligații legale.

Astăzi, Moscova vrea ca acea presupusă promisiune să devină realitate... în scris.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat că discuții preliminare privind un posibil „memorandum de pace” sunt în fază incipientă, dar nu există niciun calendar stabilit pentru redactarea sa. Negocierile, dacă vor exista, se anunță complexe și de durată, cu schimburi de proiecte și multe ambiguități.

După o discuție telefonică recentă cu fostul președinte american Donald Trump, Putin a spus că Rusia este deschisă să colaboreze cu Ucraina pentru definirea principiilor unui potențial acord. Dar Moscova rămâne fermă: orice soluție trebuie să abordeze „cauzele reale” ale conflictului – o formulă repetată obsesiv, menită mai degrabă să justifice invazia decât să ofere o ieșire din ea.