Tensiunile dintre Rusia şi Turcia reaprind conflictul din Nagorno-Karabakh

Ostilităţile de pe axa Moscova-Ankara se revarsă şi în Caucazul de Sud, o zonă de interes stragetic pentru ruşi de pe vremea URSS, dar cu mize uriaşe şi pentru turci. Prima victimă: enclava separatistă Nagorno-Karabakh, primul conflict îngheţat apărut după destrămarea Uniunii Sovietice.

Autorităţile armene au suspendat de facto armistiţiul din zona Nagorno-Karabakh, pe care şi-o dispută cu azerii din anii `80. După un război sângeros izbucnit în 1991, soldat cu până la 30.000 de morţi şi în jur de 70.000 de răniţi, a fost semnat un armistiţiu în 1994, sub medierea Rusiei. 

Deşi deseori încălcat, cu provocări - şi victime - de ambele părţi, armistiţiul era considerat în vigoare. Săptămâna trecută însă, armenii au denunţat acordul de încetare a focului. Aceasta după ce, pentru prima dată după război, azerii au atacat cu tancuri forţele locale sprijinite de Armenia. 

Hartă via Euronews.com

Violenţele din Nagorno-Karabakh au escaladat rapid după ce forţele armate turce au doborât, în noiembrie, un avion de luptă rus, care încălcase spaţiul aerian al Turciei. Câteva săptămâni mai târziu, premierul turc Akmet Davotoglu a efectuat o vizită oficială la Baku, capitala Azerbaidjanului. Săptămâna trecută, miniştrii Apărării din Turcia, Georgia şi Azerbaidjan s-au întâlnit, la Istanbul, pentru a discuta despre „ameninţările regionale de securitate”. În contrapondere, miniştrii Apărării din Armenia şi Rusia au semnat, în aceeaşi săptămână, un pact pentru crearea unui sistem aerian defensiv comun. 

Taberele n-au încercat să disimuleze stragia de a-şi purta conflictul prin interpuşi. Rusia a fost prima care a recunoscut că acordul cu Armenia are ca scop principal intimidarea Turciei. „Decizia are legătură cu evenimentele din Turcia. Astăzi, aviaţia joacă un rol major în luptă. Turcia este membru NATO şi în bazele aeriene turceşti sunt staţionate avioane americane. Este nevoie de un sistem mai sigur, care să poată proteja graniţele aeriene, dar pentru asta este nevoie de un efort comun”, a declarat locotent-generalul Alexander Luzan, fost vice-comandant al forţelor aeriene ruse, citat de agenţia de ştiri Sputnik. 

Prin acordul cu armenii, Rusia a căpătat acces sporit la bazele aeriene armene. Imediat după semnarea acordului, Moscova a mobilizat încă 12 aparate de zbor - elicoptere de luptă şi avioane de transport militar - la o bază din apropierea capitalei armene Erevan. 

Având în vedere evoluţiile recente, „este doar o chestiune de timp până când tensiunile din Nagorno-Karabakh se vor accentua şi războiul va reizbucni”, au declarat surse din Ministerul Apărării de la Ankara pentru cotidianul „Zaman”. Unele voci merg până la a spune că Rusia a împins voit ostilităţile cu Turcia în Caucazul de Sud, deschizând astfel un nou front prin care poate pune presiune asupra Ankarei, scriu jurnaliştii turci. 

Războiul din Nagorno-Karabakh 

La fel ca în cazul războiului separatist din Transnistria, conflictul dintre armeni şi azeri în Nagorno-Karabakh a început cu mult înainte de izbucnirea prorpiu-zisă a luptelor. Înainte de destrămarea URSS, Nagorno-Karabakh era un raion (oblast) din Republica Socialistă Azerbaidjan, asta deşi populaţia era în proporţie covârşitoare de origini armene. Pe parcursul anilor `80 au existat incidente şi provocări de ambele părţi, iar luptele pe scară largă au început în iarna lui 1992. Următorul an a adus şi cea mare parte din victime.

Peste 25.000 de oameni, dintre care aproximativ 2.000 civili, au murit până în 1994, când armenii şi azerii au semnat, la Minsk, un armistiţiu mediat de Rusia. Alţi peste 70.000 de oameni au fost răniţi în războiul notoriu pentru folosirea minelor de teren şi pentru bombardarea obiectivelor civile. Astăzi, regiunea separatistă Nakorno-Karabakh vrea să fie recunoscută ca republică independentă. Azerii consideră că teritoriul se află sub ocupaţie. Conflictul din Karabakh continuă să fie numit unul îngheţat, deşi de la începutul acestui an 41 de oameni au murit în lupte. Până recent, Rusia era jucător activ de ambele tabere, furnizând armament şi având puternice legături comerciale atât cu armenii, cât şi cu azerii.