Secretele succesului italian în lupta antiteroristă

Spre deosebire de alte ţări europene, Italia a fost ferită până acum de atacurile teroriştilor islamişti. Experţii în securitate spun că italienii au ieşit cu lecţiile învăţate din lupta împotriva crimei organizate.

Atentatul din 3 iunie de la Londra, soldat cu 11 morţi (opt civili şi cei trei atacatori, n. red.), a scos la suprafaţă o diferenţă enormă între britanici şi italieni în combaterea terorismului. Această diferenţă s-a constatat pe măsura dezvăluirilor despre unul dintre cei trei atacatori din capitala Marii Britanii, italiano-marocanul Youssef Zaghba.

Potrivit cotidianului britanic „The Guardian“, citat de slate.fr., serviciile secrete italiene îi supraveghează mai îndeaproape pe cei radicalizaţi şi pe cei potenţiali radicalizaţi decât omoloagele lor din vestul Europei. De exemplu, de fiecare dată când se întorcea acasă, Zaghba era aşteptat la aeroport de către un poliţist. „Poliţistul discuta cu el şi îl vizita frecvent pe perioada şederii sale“, a recunoscut, după ultimul atac terorist de la Londra, mama lui Youssef. „Era prietenos cu Youssef. Îi spunea: «Hei, Youssef, fiul meu, ce faci acolo, cum o duci?»“, a mai spus femeia, care locuieşte în prezent în oraşul natal Bologna.

În schimb, odată ce ajungea la Londra, tânărul de 22 de ani avea libertate totală de mişcare. Conform spuselor mamei sale, el nu a fost niciodată reţinut şi nici chiar interogat de serviciile britanice în pofida avertizărilor primite din partea colegilor italieni.

Foarte puţini imigranţi radicalizaţi în Italia

Confruntată cu un val de violenţe mai ales în anii ’80 ai secolului trecut, Italia nu a mai fost lovită de un atentat încă de la asasinarea judecătorilor antimafia Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino, petrecută acum 25 de ani. În ce constau, de fapt, secretele succesului italian?

În opinia Francescăi Galli, profesoară la Universitatea din Maastricht (Olanda) şi expertă în politici de combatere a terorismului, „Italia are foarte puţini imigranţi din a doua generaţie radicalizaţi“. Prin urmare, autorităţile italiene îşi concentrează atenţia pe străini, care sunt mai uşor de expulzat.

Totodată, numărul mic de tineri radicalizaţi, spre deosebire de Belgia, Franţa şi Marea Britanie, facilitează o monitorizare mai strictă a lor. „Supravegherea mai îndeaproape a unei persoane necesită aproximativ 20 de poliţişti. Cu cât există  mai puţini suspecţi, cu atât devine mai uşor“ de prevenit producerea unui atentat, explică experta.

Stăpânirea perfectă a instrumentelor juridice şi a metodelor poliţiste

Pe lângă stricta supraveghere a celor radicalizaţi şi suspecţi de radicalizare, Italia pune accent pe prevenţie. Este vorba de o lecţie învăţată din lupta autorităţilor italiene împotriva crimei organizate şi a terorismului de stânga.

„Nu există o metodă italiană. Pur şi simplu am înţeles importanţa combinării informaţiilor digitale şi informaţiilor obţinute de oameni, pentru că prevenţia este esenţială în lupta antiteroristă“, precizează Giampiero Massolo, fostul director al Departamentului de Informaţii pentru Siguranţa Italiei. Iar predominanţa oraşelor mici şi medii înlesneşte acest mod de acţiune.

De asemenea, autorităţile pot să intervină rapid în baza unor simple suspiciuni şi să le utilizeze ca probe într-un proces. Ori acest lucru nu se poate întâmpla şi în Marea Britanie, unde sistemul judiciar este mai rigid.