România, sub potențialul ei în politica externă
0Prestigiosul Centru pentru Studii Estice (OSW) de la Varșovia a realizat o amplă analiză a obiectivelor de politică externă a României în ultimii 35 de ani, ajungând la concluzia că, deşi țara are un mare potențial, nivelul scăzut de ambiție a dus la rezultate sub cele așteptate de la cel mai mare stat din Europa de Sud-Est.
„În ciuda potențialului ei, politica externă a României pare a fi foarte pasivă și lipsită de ambiții înalte”, spune autorul studiului, Kamil Calus.
În opinia sa, România nu a încercat să modeleze situația din imediata sa vecinătate, nu a arătat ambiție de a prelua rolul informal de lider regional şi nu a inițiat (sau nu a avut capacitatea să o facă) niciun format de cooperare care să se adreseze dincolo de membrii Uniunii Europene şi ai NATO din apropiere. Excepția o reprezintă Republica Moldova, pe care România o vede ca pe o zonă specială de interes din motive istorice, lingvistice și culturale, precizează autorul.
Studiul identifică drept constantă a politicii externe românești concentrarea în direcția euroatlantică cu scopul de a asigura securitatea țării şi a întări legăturile politice, economice şi culturale cu Statele Unite şi Uniunea Europeană. Această viziune a fost determinată de sentimentul de teamă față de Rusia, care s-a accentuat după ocuparea Crimeii din 2014.
În aceste condiții, cooperarea strânsă cu Statele Unite şi prezența militară americană pe teritoriul românesc şi în bazinul Mării Negre reprezintă piatra de temelie a securității României. A doua prioritate a politicii externe românești a constituit-o, de-a lungul timpului, întărirea cooperării şi adâncirea integrării în interiorul Uniunii Europene, totodată apropierea faţă de statele-cheie din UE, Franţa şi Germania. Urmarea acestei căi a fost în mare măsură consensuală, cu precizarea făcută de autorul studiului că apariţia şi creșterea forțelor politice suveraniste naţional-conservatoare au dus şi la abordări dincolo de cele mainstream.
Dar, în ciuda faptului că este cea mai mare şi mai populată țară din sud-estul Europei, România a fost limitată în oferirea de formate de cooperare regională sau subregională către vecinii ei, cu excepția celor din interiorul NATO şi al Uniunii Europene. Un exemplu de astfel de inițiativă este formatul B9, propus împreună de România şi Polonia.
Relaţia dintre România şi Polonia este văzută drept foarte bună sau excelentă, având rădăcini istorice în cooperarea din perioada interbelică. Ambele țări au vederi foarte similare despre situația internațională şi despre amenințările cu care se confruntă regiunea. România şi Polonia sunt angrenate într-o strânsă cooperare cu America, pe care o consideră drept un pilon de stabilitate, esențial în apărarea regiunii. Aflate în parteneriat strategic, România şi Polonia au interese comune în interiorul Uniunii Europene şi oferă suport pentru lărgirea blocului comunitar, cum ar fi în Balcanii de Vest. Cele două state contribuie cu trupe pe teritoriul celuilalt în cadrul grupurilor de luptă, în 2015 au lansat formatul B9, din 2012 cooperează cu Turcia în cadrul așa-numitului trialog şi sunt active în Inițiativa Celor Trei Mări, un format considerat extrem de important atât din rațiuni de securitate, cât şi în ceea ce privește dezvoltarea economică.
Concluzia studiului este că politica externă a României va rămâne în aceleași coordonate, dar această situație s-ar putea schimba dacă partide radicale, antieuropene, ar veni la putere.
Centrul pentru Studii Estice este o instituție publică înființată în 1990 cu scopul de a furniza analize, expertiză şi studii pentru autoritățile poloneze despre evenimentele și procesele din mediul internațional în vecinătatea țării.