Poveştile războiului din Ucraina: Cum a aflat Olha Sviripa că a început invazia rusă. „Am primit cea mai caldă îmbrăţişare de la soţul meu”

Olha Sviripa a fost trezită la ora 05:30 în 24 februarie cu ceea ce a descris drept „cea mai caldă îmbrăţişare pe care am primit-o vreodată de la soţul meu", scrie BBC.

„Mi-a spus: te rog, trezeşte-te, a început".

Două ore mai târziu, ea a fost înghesuită într-o dubă mică împreună cu soţul ei, cel mai bun prieten al ei şi patru străini, pentru a începe ceea ce s-a transformat într-o călătorie de 18 ore de la Kiev la siguranţa relativă din Rivne, în vestul Ucrainei.

„Am împachetat cele mai importante lucruri - documente, laptopuri, încărcătoare. Soţul meu mi-a umplut rucsacul cu cărţi şi a spus: Poate fi greu, dar te va proteja în caz de bombardamente", a povestat Olga.

Laptopul a fost important pentru că ea, la fel ca mulţi ucraineni, dorea să continue să lucreze, în ciuda faptului că viaţa i-a fost dată peste cap.

Făcând acest lucru, spune ea, nu se mai gândeşte „la fluxul nesfârşit de informaţii şi la anxietatea constantă” pentru prietenii ei din oraşele care sunt puternic bombardate.

Lucrează pentru firma de software Intellias şi aceeaşi poveste este spusă de mulţi dintre colegii ei.

Oleksandr Bilik locuia la Harkov, aproape de graniţa cu Rusia, şi ştia că se apropie războiul..

„Chiar şi în cel mai urât scenariu al meu, nu mi-am putut imagina că ne vom trezi la 4:30 dimineaţa din cauza exploziilor. Dar aşa a fost", spune el.

Şi-a adunat toţi membrii familiei - inclusiv fiul lor de doi ani - şi în cele două maşini s-au îmbarcat într-o călătorie de trei zile spre vest, spre Ivano-Frankivsk.

„Drumul a fost groaznic, sute de oameni plecau din oraş. La un moment dat, soţia mea a trebuit să alăpteze şi a făcut-o fără să oprească maşina",  afirmat Oleksandr.

Colegii şi prietenii i-au ajutat în cele două oraşe în care s-au oprit pe parcurs, iar echipa locală de la Intellias i-a ajutat să-şi găsească un apartament când au ajuns. Lunea următoare, Oleksandr s-a întors la muncă. „În fiecare zi merg la birou şi încerc să rezolv sarcinile urgente în timp ce frumosul meu oraş este distrus", spune el.

El dă zilnic telefoane către prietenii rămaşi în Harkov: „Sper doar că vor răspunde la apel".

Firma, ca multe altele, a încercat să-şi relocheze angajaţii fie în vestul Ucrainei, fie în Cracovia, în Polonia vecină.