Nu ieşim prea curând din era nucleară
0Germania a anunţat că-şi va închide treptat toate reactoarele nucleare până în 2020. La fel şi Elveţia. Până la un “viitor verde” însă, alternativele energetice existente încă nu pot acoperi necesarul de energie european, american sau chinez. Nu ieşim prea curând din nuclear, dar centralele nu vor mai fi construite doar pe criteriul cost, ci şi pe cel de securitate, explică profesorul Adrian Gheorghe, expert în ingineria s
Interviu din FP
România nr. 22 (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai.
Poate duce dezastrul din Japonia la închiderea industriei energo-nucleare?
Presa şi opinia publică consideră că dacă guvernul german a închis câteva centrale, după ce hotărâse prelungirea termenului lor de viaţă până în 2015, ceea ce s-a decis astăzi se şi întâmplă mâine. Este nevoie de un timp tampon, în care lumea trebuie să se adapteze la trecerea de la nuclear la regenerabil. Sunt sisteme energetice mari, complexe. Dacă scoţi din funcţiune asemenea sisteme, întrebarea este ce pui în loc. Construcţia unei centrale hidro durează mulţi ani. Construcţia unei centrale clasice, minimum cinci ani. Trebuie să ţinem cont de aspectele practice, tehnice, economice. Închipuiţi-vă că Franţa, care are o pondere de 80% energie nucleară, şi-ar închide centralele nucleare şi ar trece pe regenerabile. Şi ţările vecine ar fi afectate, inclusiv Italia, care importă o mare cantitate de energie din Franţa. Una este discursul politic, şi alta chestiunea operativă. Oamenii trebuie să-şi păstreze mâncarea în frigider, trenurile să funcţioneze, instalaţiile tehnice trebuie să opereze la un nivel energetic ridicat, de tensiune mare, la voltaj corespunzător. Discursul şi interesele politice trebuie să se coreleze cu realitatea. Sigur că opinia publică are mare influenţă asupra deciziilor, dar în acelaşi timp are nevoie zi de zi de energie, care nu poate fi asigurată fără ajutorul energiei nucleare. Închiderea reactoarelor din Germania s-a hotărât de principiu, nu înseamnă că s-au închis deja.
Există modele reactoare mai sigure?
Da, există asemenea preocupări. Industria nucleară şi procesul politic global nu s-a oprit din finanţarea de noi tehnologii. Există o generaţie a patra de centrale nucleare, mai eficiente din punct de vedere energetic şi cu sisteme de securitate active. La fel, vor fi construite centrale care să facă faţă unor atacuri sălbatice ale forţelor naturale, cum a fost cel de la Fukushima. În urmă cu 40 de ani, centralele nucleare japoneze n-au fost proiectate pentru a face faţă unor incidente sălbatice precum cele din ultimile luni. La vremea respectivă s-a decis ca centrala să nu fie proiectată pentru un cutremur mai mare de 7 grade şi nu s-a luat în considerare un tsunami simultan. Nu înseamnă că nu s-au făcut greşeli fundamentale în ideologia vremii, care era bazată pe imperativul costurilor minime. Reamplasarea pentru motive de securitate era de neacceptat atunci. Singurul criteriu care prevala era costul. În prezent nu se mai poate discuta aşa. Stakeholder-ii vorbesc de aspecte ecologice, de impact. La Fukushima problema este acum a externalităţilor. Societatea japoneză şi întregul glob trebuie să plătească sume extraordinare pentru decontaminare, pentru asigurarea sănătăţii persoanelor.
Mai există şi pericolele intrinseci, ca iradierea lucrătorilor, amplasarea deşeurilor. (...)
Din cauza periculozităţii fără limite în timp şi spaţiu trebuie ca industria nuclearo-electrică să fie de stat? La fel, trebuie să fie profitabilă?
Industria nucleară şi centralele nucleare sunt în zona pieţei, dar în acelaşi timp sunt extrem de reglementate. Chiar dacă AIEA a elaborat ghiduri şi îndreptare generale pentru asigurarea securităţii nucleare, ONU nu poate obliga ţările la anumite reglementări. Dar industria nucleară este extrem de reglementată la nivel naţional. Profitabilitatea contează însă extrem de mult. Ea vine din preţul energiei electrice, din capacitatea industriei respective de a se autogenera în viitor. Amortizarea, acumulările financiare pentru producerea de noi centrale nucleare sau centrale hidro ori regenerabile, este doar un element din contul energiei electrice. Competitivitatea şi costurile sunt elemente ale structurii de piaţă. Actualmente, regularizarea competiţiei energetice europene cere profitabilitate pentru producător.
Se renunţă la protocoale de securitate pentru rentabilitate?
În niciun caz. AIEA a preluat iniţial nişte principii fundamentale din industria aviatică. Lucrătorii din industria nucleară au nişte condiţii de securitate şi fiabilitate extrem de ridicate.
Ce viitor are energia nucleară în România? (...)
Varianta integrală în FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai.
Adrian Gheorghe este profesor de ingineria sistemelor la Old Dominion University, Norfolk, Virginia, Statele Unite. A lucrat pentru Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică din Viena. Cercetările sale merg spre vulnerabilităţile sistemelor complexe şi infrastructuri critice.