Noile credinţe ale turcilor

Profesorii scularişti contestă în stradă introducerea studierii Coranului la gimnaziu. Politicienii conservatori văd aici o adâncire a europenităţii democraţiei turceşti.

Articol din revista FP România, ediţia nr. 28 (mai/ iunie 2012), din 21 mai la toate standurile de presă.

Întâmplarea a făcut ca, în ziua din martie în care aveam programate întâlnirile la Parlamentul de la Ankara, în faţa edificiului să se producă şi unele dintre cele mai mediatizate proteste faţă de noul proiect de lege a educaţiei, susţinut de guvernul AKP condus de popularul Recep Tayyip Erdogan. După obiceiul locului, protestele sunt îndârjite, iar reacţia poliţiştilor, extrem de dură. Se lasă cu lupte corp la corp, cu arcade şi nasuri sparte, tunuri cu apă puse pe manifestanţi.

Manifestanţii sunt profesori, nemulţumiţi că în noua formulă a legii educaţiei, studiul Coranului va fi introdus, opţional, în ciclul secundar. Ar fi o lovitură simbolică dată tradiţiei recente: separarea dintre religie şi stat, lăsată cu limbă de moarte de părintele Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk.

„AKP are o agendă ascunsă împotriva secularismului. Ei utilizează religia ca pe un factor de menţinere la putere”, spune Kemal Kılıçdaroğlu, preşedintele Partidului Republican, acum în opoziţie. Liderii AKP răspund, cu mâna pe inimă, că nici nu se gândesc la aşa ceva. Dimpotrivă, nu fac decât să adâncească democraţia în statul turc modern.

Prin amendamentele constituţionale din 2010, Armata şi-a pierdut pârgiile de intervenţie în viaţa politică, prin care putea răsturna guverne sau interzice formaţiuni islamiste. Iar o Comisie de Conciliere, alcătuită din reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare, pregăteşte o nouă Constituţie, civilă, care va promova democraţia, statul de drept şi libertăţile fundamentale.

Partea europeană

De unde şi frustrarea elitelor turce în faţa blocării negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană. „Pur şi simplu, nu suntem trataţi cu fair-play”, spune ministrul turc al afacerilor europene, Egemen Bagiş. 

Discutăm cu ministrul turc chiar pe malul Bosforului, pe terasa unuia dintre palatele imperiale de secol XIX, simboluri ale decadenţei otomane dar şi ale dorinţei ultimilor sultani de a imita stilul Europei, de a se revendica drept parte a continentului cu care se aflaseră de secole pe picior de război. Celebrul pod peste Bosfor se află chiar deasupra noastră. Panglica de beton făcută să unească două continente apare mereu în celebrele telenovele turceşti, cu bărbaţi bine îmbrăcaţi şi femei cu comportament european, care au devenit unul dintre elementele importante de influenţă turcească în zona fostului Imperiu Otoman.

„Turcia este pentru aceste ţări sursă de inspiraţie. Oamenii din Tunisia, din Libia şi din alte ţări şi-au riscat vieţile ca să fie ca turcii, să aibă mai multă libertate de expresie, să aibă mai multe libertăţi politice, sistem pluripartit, libertate economică. Atunci când negociem cu Uniunea Europeană, ne simţim responsabili nu doar pentru cei 75 de milioane de turci, dar şi pentru cei peste 1,5 miliarde de musulmani din întreaga lume, pentru oamenii din Africa, din Asia, care se simt izolaţi de lume”, spune ministrul Bagiş.

Influenţa Turciei în regiune este asigurată şi de cifrele dezvoltării ţării – care se succed cu repeziciune pe masă, la concurenţă cu mezzele, antreurile turceşti, servite la prânzul pe care îl luăm împreună cu ministrul Bagiş. Mezzele merg bine cu vinul anatolian, dar ministrul şi asistenţii săi preferă sucurile din fructe. Nu-i veţi vedea niciodată pe cei din AKP gustând alcool, cel puţin nu în public, explică un diplomat european de la Ankara.

Exponenţi ai unei clase de mijloc întreprinzătoare dar tradiţionaliste, opuse însă partidelor „tradiţionale”, liderii AKP au grijă de imaginea lor. În privinţa lor, gândiţi-vă mai mult la tradiţie decât la islamism, spune diplomatul european. Cu o precizare: religia şi tradiţia merg în Turcia mână în mână, iar liderii de la Ankara speră să intre în Europa cu amândouă.

Ovidiu Nahoi este jurnalist, editorialist la Adevărul şi realizator la The Money Channel.