Mitul dobânzilor în criza din Grecia: toate împrumuturile pe care le-a primit ţara de la UE şi FMI au avut dobânzi foarte mici

Se repetă obsesiv că grecii n-ar trebui să plătească prin scăderea nivelului de trai dobânzile uriaşe acceptate de foştii guvernanţi care, în cârdăşie cu FMI şi băncile, au făcut cămătărie. Fals: dobânzile acordate de UE şi FMI sunt cu mult sub piaţă şi sub nivelul la care s-ar putea împrumuta un stat cu gradul de risc al Greciei. Şi împrumuturile de la creditorii privaţi au avut dobânzi rezonabile înainte de izbucnirea crizei mondiale.

„Am plătit destul pentru şantajul şi bătaia de joc dintre guvern şi creditori. Să ne rupem de Uniunea Europeană, capitalul şi puterea ei”, sună poziţia oficială a partidului comunist KKE din Grecia. În termeni mai slabi sau mai duri, acesta a fost lait-motivul venirii la putere a partidului radical de stânga Syriza şi a premierului Alexis Tsipras. Oameni din întreaga lume au rezonat cu acest mesaj. De când negocierile dintre Grecia şi creditorii internaţionali s-au încheiat în eşec, pe reţelele de socializare au apărut petiţii pentru Grecia, ba chiar campanii de strângere de fonduri pentru statul falimentar. Au fost organizate mişcări de solidaritate cu Grecia în capitale precum Londra, Bruxelles, Amsterdam, Paris, Berlin şi Roma. 

În ultimii ani, protestele violente din Grecia au reuşit să împământenească ideea că grecii au ajuns în sapă de lemn în timp ce toţi banii care există şi ar trebui să meargă către ei se duc, de fapt, în vistieriile băncilor, ale Fondului Monetar Internaţional şi ale unor investitori lacomi, printre care şi guvernele din zona euro care au împrumutat Atena. 

1. Grecii nu au ajuns în sapă de lemn. 

Rata şomajului în Grecia era, în 2000, de 9,9%. În 2008 era 8,9%. Astăzi este de 25,6%. Diferenţa provine, în mare parte, de la disponibilizările din sectorul public. În perioada 2009-2013, numărul bugetarilor a fost redus cu aproape 270.000, de la 952.625 la 675.530. Unii au fost scoşi la pensie, alţii concediaţi. 

Ajutorul de şomaj este de 360 de euro pe lună şi poate fi luat cel mult 12 luni, în funcţiile de contribuţiile sociale realizate de persoana respectivă în ultimele 14 luni înainte de pierderea locului de muncă. În anumite condiţii şi la un anumit nivel al contribuţiilor, persoana poate aplica pentru reînnoirea ajutorului de şomaj pentru încă un an, apoi pentru încă unul. Pentru fiecare copil minor pe care-l are în întreţinere, şomerul grec primeşte încă 10% din ajutorul de şomaj. 

nivelul de trai | Create infographics

Salariul minim pe economie în Grecia este în prezent de 683,76 euro pe lună. În 2010 era de 862,86 euro. Pensia medie este de 882 de euro. UE defineşte pragul sărăciei la 665 euro pe lună. 

salariul mediu în grecia | Create infographics

2. Banii nu mai există. 

Nici la buget, nici în sistemul bancar elen. Guvernul de la Atena vă rămâne, la propriu, fără bani în acest weekend. Nu va mai putea plăti salarii şi pensii. Lichidităţile din sistemul bancar au scăzut sub nivelul critic de 500 de milioane de euro. Dacă nu vor primi bani de la Banca Centrală Europeană, nu se vor putea redeschide luni, cum a anunţat Tsipras. 

3. Banii Greciei nu s-au dus spre plata dobânzilor uriaşe. 

Primul împrumut de urgenţă a fost acordat Greciei în 2010 de UE şi FMI şi a avut o valoare totală de 110 miliarde de euro - 80 de miliarde de euro de la guvernele din zona euro, 30 de miliarde de la Fond. Atunci, Grecia avea deja datorii de 310 miliarde de euro la un grup de bănci europene, bani pe care-i folosise pentru a ascunde an de an deficitul bugetar uriaş. În prezent, datoria publică a Greciei se ridică la 320 de miliarde de euro.

Dobânda pentru cele 80 de miliarde de UE a fost, în medie, de 0,7% - calculată în funcţie de Euribor. În plus, aceste guverne care au împrumutat Grecia au fost de acord, după ce dăduseră deja banii, ca perioada de rambursare să fie dublată de la 15 la 30 de ani. 

Cele 30 de miliarde de euro de la FMI au avut o dobândă de 3,5% - standardul FMI, acordat în cadrul acestor pachete de asistentă financiară oricărei ţări. 

Al doilea pachet de asistenţă financiară de urgenţă a avut o valoare de 130 de miliarde de euro şi a fost acordat Greciei în 2012. 28 de miliarde de euro au venit de la FMI, restul tot de la guvernele din zona euro, de data aceasta prin Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară (EFSF), înfiinţată tocmai în contextul crizei din Grecia. În paralel, creditorii privaţi ai Greciei au fost forţaţi să şteargă mai bine de jumătate din datoriile pe care le avea Grecia către ei, adică în jur de 100 de miliarde de euro. Practic, pe lângă scăderea cu 53,3% a valorii titlurilor elene pe care le deţineau, creditorii privaţi au fost nevoiţi să accepte şi prelungirea scadenţelor. 

Dobânda pentru banii de la FMI este tot de 3,5%, dobânda pentru banii de la EFSF a fost, în medie, de 1,5% (variabilă, s-a calculat diferit pentru fiecare tranşă acordată). 

Nici obligaţiunile guvernamentale vândute de greci înainte de izbcnirea crizei n-au avut dobânzi uriaşe. În 2007-2008, dobânzile pentru titlurile de stat cu scadenţa la trei ani au variat între 3,4 şi 3,8%. 

Abia în 2010 dobânzile au început să se apropie de un nivel considerat nesustenabil. În aprilie 2010, Guvernul de la Atena a vândut titluri cu scadenţa la 10 ani în valoare de cinci miliarde de euro la un randament de 5,9%. 

Dobânzile care într-adevăr au pedepsit Grecia au fost cele de pe pieţele secundare, care au explodat pe măsură ce asigurarea împotriva riscului de neplată urca pe zi ce trece pentru Grecia. 

Măsurile de austeritate aplicate în Grecia de la izbucnirea crizei:

- reducerea cheltuielilor guvernamentale cu 200 de miliarde de euro

- transformarea a 30.000 de muncitori cu normă întreagă din sectorul public în lucrători cu jumătate de normă

- reducerea pensiilor suplimentare cu 10-20%

- eliminarea alocaţiilor pentru familiile cu venituri anuale mai mari de 45.000 de euro. Excepţie fac doar familiile cu cinci sau mai mulţi copii

- eliminarea a 150.000 de locuri de muncă din sectorul public prin îngheţarea angajărilor şi eliminarea contractelor temporare

- reducerea cu 15% a salariilor bugetarilor

- majorarea cu 10% a accizelor la tutun şi băuturi alcoolice

- eliminarea celui de-al treisprezecelea şi a celui de-al paisprezecelea salariu

- majorarea vârstei de pensionare de la 61 la 65 de ani

- tăierea investiţiilor publice cu 400 de milioane de euro

- introducerea unei reguli de o angajare la zece posturi eliberate în companiile de stat

- reducerea cu 10% a salariilor edililor locali

- reducerea cu 22% a salariului minim pe economie

- eliminarea unei serii de deduceri fiscale

- creşterea impozitelor pentru iahturi, maşini, piscine şi alte proprietăţi

- privatizarea parţială sau completă a mai multor companii

- reducerea cu un miliard de euro a cheltuielilor cu sistemul de Sănătate

- tăierea cu 300 de miliarde de euro a bugetului pentru Apărare

Grecia nu a reuşit să încheie un nou acord de finanţare cu instituţiile internaţionale, după ce a decis să rupă acordurile iarna aceasta, după venirea la putere a Guvernului Tsipras. Decât să accepte condiţiile creditorilor, premierul elen a decis să organizeze un referendum, prin care populaţia să fie consultată cu privire la încheierea unui nou acord de finanţare şi condiţiile acestuia.  

Noii lideri greci au fost aleşi tocmai în baza promisiunilor de a renunţa la măsurile de austeritate. Germania, statul care a contribuit cu cea mai mare parte a creditului acordat de UE Greciei, refuză să accepte un nou plan de restructurare a datoriei elene.

Cancelarul Angela Merkel a respins ferm orice propunere de reorganizare a datoriei, după ce liderii de la Atena

au anunţat că nu vor mai negocia cu reprezentanţii troicii FMI - Comisia Europeană – Banca Centrală Europeană, ci direct cu reprezentanţii guvernelor din UE, pe care au încercat şi n-au reuşit să-i convingă să accepte pierderi la cele două pachete de urgenţă acordate Greciei în 2010 şi 2012. 

Al doilea acord de urgenţă acordat Greciei s-a bazat în mare parte pe o astfel de restructurare, prin care creditorii privaţi ai statului (bănci, fonduri de investiţii) au fost forţaţi să accepte recalcularea dobânzilor, ceea ce a însemnat „ştergerea” a 100 de miliarde de euro din datoria publică a Greciei. De data aceasta, restructurarea nu s-ar mai limita la creditorii privaţi, afectând şi împrumuturile acordate de guvernele din UE.

Cu alte cuvinte, o parte importantă din banii cu care alţi europeni au împrumutat Grecia nu ar mai fi rambursată vreodată. Cancelarul german Angela Merkel este cea mai puternică voce care se opune acestui scenariu. 

Datoria publică a Greciei se ridică în prezent la aproximativ 320 de miliarde de euro, adică peste 175% din Produsul Intern Brut. 

Din această sumă, guvernele din zona euro au de recuperat 195 de miliarde de euro, adică 62% din datoria Greciei. În schimb, creditorii privaţi deţin 17% din aceasta.