Limbajul semnelor, un mijloc de comunicare în plin avânt pe vremea coronavirusului

Pe fondul coronavirusului, limbajul mimico-gestual prinde rădăcini în discursul public din Franţa, fiind întrebuinţat mai ales în prezentarea bilanţului zilnic.

Vremurile tulburi cer o comunicare pe o arie cât mai largă. Vulnerabili în faţa virusului HIV în anii 1980 din cauza lipsei de informaţii oficiale şi adecvate, surdo-muţii din Franţa beneficiază din plin în aceste zile dificile de deschiderea autorităţilor şi a posturilor de televiziune în privinţa limbajului semnelor. O lege de acum 15 ani stă la baza acestei transformări, relatează slate.fr.

„În anii 1980, când a izbucnit SIDA, surdo-muţii nu aveau acces la informaţii. Chiar dacă erau testaţi pozitiv, nu se gândeau că ar fi în pericol”, spune Brigitte Garcia, expertă în domeniu şi profesoară la Universitatea din Vincennes-Paris 8, remarcând o schimbare de atitudine.

Astfel, odată cu apariţia şi răspândirea coronavirusului, persoanele care vorbesc dând din mâini şi făcând grimase au devenit tot mai prezente pe ecranele tv, fiind văzute fie în timpul intervenţiilor preşedintelui Emmanuel Macron, fie în timpul prezentării bilanţului zilnic de către directorul general pentru sănătate Jérôme Salomon. Asemeni autorităţilor, poliţiştilor, pompierilor şi medicilor, sunt „în prima linie”, scrie slate.fr.

Nevoită să le comunice părinţilor săi surdo-muţi unele chestiuni importante de actualitate, May, care deţine pe YouTube un canal cu tutoriale despre limbajul semnelor, recunoaşte că nu a mai fost cazul în ultimele două luni.

De exemplu, spune ea, părinţii săi „au putut să urmărească în întregime” discursul lui Emmanuel Macron pe tema coronavirusului.

Rachel Fréry a tradus în direct intervenţia preşedintelui francez. Ea a realizat mai târziu importanţa muncii sale. „Am primit multe filmuleţe de susţinere din partea surdo-muţilor. E ca şi cum li s-a arătat că sunt consideraţi drept cetăţeni cu parte întreagă. Este o adevărată recunoaştere pentru ei”, afirmă ea, în ciuda micilor derapaje constatate.

Un exemplu în acest sens vine din partea unui autor de conţinuturi video, care s-a filmat mimând o comunicare în limajul semnelor în scopul de a face gesturi obscene la adresa lui Macron. „Este discriminatoriu”, deplânge Rachel Fréry modalitatea aleasă de acest individ pentru a-şi arăta nemulţumirea faţă de liderul de la Elysee.

„Mulţi sunt ignoranţi. E ca şi cum ai râde pe seama germanei, chinezei, arabei sau oricărei alte limbi pe care nu o cunoşti”, adaugă ea.

Totuşi, percepţia generală este una pozitivă. „Până spre 2005, interpreţii ne spuneau că oamenii trimiteau scrisori la posturi de televiziune în care se declarau jenaţi de persoana care gesticula pe ecran. Din fericire, am făcut progrese semnificative şi se observă o (tendinţă de, n. red.) acceptare” a comunităţii de surdo-muţi, spune Florence Encrevé, interpretă şi profesoare la Universitatea din Vincennes-Paris 8.

Sensibilizarea populaţiei franceze în legătură cu provocările surdo-muţilor face parte din programul Guvernului. Subiectul a fost abordat la 11 februarie cu prilejul Conferinţei naţionale pentru handicap. Conform unei foi de drum, principalele comunicări guvernamentale ar fi trebuit să fie disponibile în limbajul semnelor începând cu septembrie anul acesta. Coronavirusul a grăbit, pur şi simplu, lucrurile.