INFOGRAFIE Europa pune tunurile pe statele-paradisuri fiscale

Comisia Europeană face eforturi pentru a înăspri legislaţia astfel încât blocul comunitar să fie protejat mai bine în faţa politicilor marilor companii de a-şi muta artificial o bună parte din profituri în paradisuri fiscale. Din cauza acestor practici, guvernele din UE pierd anual aproximativ 60 de miliarde de euro.

După luni întregi de dezbateri, Comisia Europeană face paşi rapizi pentru a schiţa un cadru legislativ mai dur, care să nu mai permită corporaţiilor să-şi mute ”pe hârtie” o parte din venituri şi profituri în state-paradisuri fiscale sau jurisdicţii cu un nivel mai scăzut al taxelor şi al impozitelor. Eforturile vin în contextul în care guvernele fac eforturi disperate pentru a-şi reduce deficitele bugetare şi datoriile publice, ţeluri ce, pentru majoritatea statelor comunitare, s-au tradus prin planuri dure de austeritate. 

Potrivit unui draft al proiectului elaborat de Comisia Europeană, obţinut de publicaţia ”Financial Times”, Executivul UE recomandă ca statele membre să adopte o definiţie mult mai clară şi mai dură pentru ceea ce înseamnă paradis fiscal şi să elimine coordonat înţelegerile privind evitarea impozitării duble încheiate cu astfel de state. Aceasta va însemna că marile companii nu vor mai putea să evite plata impozitelor şi a taxelor prin astfel de ”artificii” fiscale.

Definiţia mai dură se bazează pe codul de conduită al UE pentru taxare şi impozitare în sectorul de business, ale cărui criterii pentru identificarea unui paradis fiscal includ nu numai lipsa transparenţei şi refuzul de a furniza informaţii, ci şi alte practici precum oferirea de beneficii şi exempţii fiscale doar către companiile nerezidente. 

Comisia recomandă, de asemenea, alţi doi paşi care vor îngreuna demersurile companiilor de a profita de discrepanţele dintre cadrele fiscale la nivelul UE. Primul presupune ca statele comunitare să introducă o clauză ”generală anti-abuz” în legislaţia naţională, care ar permite organelor de control să ignore orice înţelegere sau aranjament al companiei, menit să ajute mai degrabă la ocolirea unor impozite şi taxe decât să aducă beneficii comerciale. 

Al doilea pas presupune ca statele comunitare să insereze o clauză în legislaţia care reglementează dubla impozitare prin care să specifice că un stat este scutit de la plata taxelor şi a impozitelor doar dacă acel venit este impozitat în altă ţară. În acest fel s-ar închide o ”buclă” fiscală pe care specialiştii o numesc ”dublă non-impozitare”. Practic, companiile se folosesc de legislaţia privind dubla impozitare în două state, astfel încât evită complet plata acelor taxe. 

Înăsprirea abordării şi noile măsuri vor afecta în special state precum Irlanda, care s-a folosit vreme îndelungată de cadrul fiscal ”prietenos” şi legislaţia anti-abuz relativ laxă pentru a atrage mari companii. 

În cazul Irlandei, impozitul pe profit de numai 12,5% (al doilea cel mai mic din UE) a reprezentat punctul în care s-au împotmolit şi discuţiile pentru renegocierea acordului de împrumut încheiat cu FMI şi UE. 

Cu toate acestea, combaterea acestor politici fiscale este o luptă complexă, în lumina restricţiilor pe care normele comunitare care dictează ca existenţa subsidiarelor în jurisdicţii cu un nivel mai scăzut al taxării nu poate fi considerată evitare a plăţii impozitelor în cazul în care aceste companii chiar desfăşoară activităţi economice în aceste state. 

Această clauză, impusă prin provizioanele anti-discriminare din Tratatul de la Roma, a fost subliniată printr-o decizie din 2006 a Curţii Europene de Justiţie, care a dat o sentinţă în favoarea Cadbury Schweppes. 

Comisia Europeană face eforturi pentru a combate practicile companiilor care-şi mută artificial o parte din profit în state cu un nivel mai scăzut al impozitelor.