În teritoriile ocupate s-au format grupuri de partizani. Cum rezistă locuitorii din Melitopol ocupaţiei ruse: „Încearcă să ne zdrobească spiritul”

Mişcarea de rezistenţă din Melitopol a început cu proteste în primele zile ale invaziei dar, pe măsură de ocupaţia s-a prelungit, a luat noi forme: acum adevărate grupuri de partizani acţionează în oraş. Melitopol dezvoltă o mişcare de rezistenţă în timp ce armata rusă mobilizează toate resursele pentru a face populaţia să cedeze, relatează BBC.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului din SUA , în Melitopol s-a format o rezistenţă încă de la mijlocul lunii martie. Direcţia Principală de Informaţii a armatei ucrainene a raportat că între 20 martie şi 12 aprilie „partizanii au eliminat 70 de soldaţi ruşi în cadrul patrulei de noapte”.

Aceste grupuri efectuează în continuare atacuri, după ce recent au deraiat un tren, iar luna trecută au aruncat în aer un pod de lângă Melitopol, folosit de ruşi pentru a transporta provizii.

„Este opera partizanilor noştri, a serviciilor noastre secrete şi a soldaţilor noştri. Ei fac această muncă împreună”, a declarat pentru BBC primarul Melitopol, Ivan Fedorov.

De partea cealaltă, ruşii ce ocupă oraşul fac eforturi disperate să zdrobească elementele de rezistenţă, mergând din casă în casă şi reţinând rezidenţi, de multe ori la întâmplare. Pe 29 aprilie, soldaţi ruşi înarmaţi purtând banderole albe pe umăr, identificarea militarilor ruşi din Ucraina, l-au răpit pe şeful unei brigăzi locale de pompieri, Boris Kleşev. După două săptămâni, acesta a apărut într-un clip distribuit pe Telegram de un canal pro-rus, în care bărbatul mărturisea pe o voce joasă că e vinovat de a fi oferit informaţii despre mişcările trupelor ruse.

O confesiune constrânsă nu schimbă însă puterea rezistenţei ucrainene, care merge dincolo de grupurile partizane propriu-zise.

„90% dintre rezidenţi sunt acum partizani şi ei creează rezistenţă în felul lor. Unii nu fac decât să se uite la soldaţii ruşi cu ură. Alţii cântă noaptea melodii patriotice sau atârnă postere cu steaguri ucrainene prin oraş, spune Svitlana Zalizetska, o jurnalistă locală.

La începutul invaziei, localnicii au organizat proteste în masă şi au ieşit pe străzi scandând:„Melitopol e Ucraina”.

„Forţele ruse au fost realmente şocate să vadă că populaţia locală nu s-a bucurat de venirea lor. Aceşti soldaţi chiar au crezut că sunt eliberatori”, spune Irina (un pseudonim), o localnică.

Ulterior, în oraş a venit poliţie din Garda Naţională a Rusiei pentru a reprima protestele, dispersând mulţimile şi arestând activişti.

Dar de atunci  forţele ruse au înţeles că aceste metode nu funcţionează şi, spre deosebire de cum s-au comportat ocupanţii în alte localităţi capturate, au încercat să le câştige inimile.

„Avem marca <<politicoşilor>>. Sunt indivizi ce seamănă cu noi şi se străduiesc să fie drăguţi. Sunt cei ce acordă ajutor femeilor în vârstă şi îşi arată grija faţă de oameni. Dar ei nu pricep că ei au creat toate aceste probleme şi că poporul nostru nu le-a implorat vreun ajutor înainte”, spune Irina.

Forţele de ocupaţie încearcă să închidă cu discreţie vocile rezistenţei pentru a crea percepţia că, de fapt, în oraş viaţa şi-a reluat cursul normal.

Svitlana Zalizetska, ce administra un site popular de ştiri, a refuzat să coopereze cu noile autorităţi numite de armata rusă, în ciuda presiunilor. Se întâmpla înainte ca primarul oraşului să fie răpit. Aşa că a fugit din oraş, însă ruşii au început să-i ameninţe familia.

„Iniţial au vrut să închidă site-ul. Nu au putut. Apoi au încercat să mă captureze. Nu le-a mers nici asta. În cele din urmă, mi-au reţinut tatăl şi l-au ţinut captiv pentru a mă forţa să mă întorc şi pentru a obţine controlul asupra site-ului”.

I-au eliberat tatăl doar când a renunţat la site.

Ruşii folosesc toate mijlocele pentru a obţine concursul populaţiei şi a-o întoarce în favoarea lor. Încearcă cu disperare să-i convingă pe locuitori să reia activităţile, să deschidă şcolile pentru a începe o nouă viaţă sub noua administraţie rusească.

De partea cealaltă, unii locuitorii se întorc la muncă pentru că nu-şi mai pot hrăni familiile. Rezistenţa continuă, dar devine dificil de susţinut.

„Dacă în Mariupol ruşii îi lichidează pe ucraineni, aici încearcă să ne zdrobească spiritul. Nu vor reuşi”, spune Irina.