François Hollande: Criza euro aproape a luat sfârşit. Ce părere au specialiştii în economie

Preşedintele francez, François Hollande, a declarat, într-un interviu acordat „The Guardian”, că se vede deja „luminiţa de la capătul tunelului”, Europa fiind mai aproape de ieşirea din recesiune decât susţine cancelarul german Angela Merkel, promotor al măsurilor de austeritate în statele membre UE. Publicaţia britanică a pus sub lupa a şase specialişti în economie afirmaţiile liderului de la Paris pentru a afla dacă este argumentată.

Viitoarele nelinişti vor pune piedici redresării

François Hollande spune că ce este mai rău în criză a trecut deja pentru zona euro, dar nu sunt de acord cu afirmaţia lui din două motive. Primul ar fi faptul că, deşi Banca Centrală Europeană (BCE) a încercat o redresare a pieţei financiare pentru moment, acest lucru nu se poate dovedi viabil în cazul în care situaţia la nivel mondial se va înrăutăţi – economia din China începe să stagneze, iar Statele Unite ale Americii ar putea experimenta o recesiune dacă Mitt Romney câştigă şi îi lasă mână liberă lui Paul Ryan să stabilească bugetul. În al doilea rând, chiar dacă Grecia şi alte state „marginale” scapă de povara austerităţii, aşa cum Hollande a promis, reducerile drastice care au fost făcute deja pentru cheltuielile sociale din respectivele ţări sunt copleşitoare. Oamenii din aceste ţări au îndurat până la limită pentru a face faţă cu tăierile, dar nu vor putea continua în acest mod pentru mult timp, în special din cauza creşterii ratei şomajului. Când vor realiza că au îndurat destul, va fi şi mai multă nelinişte, care va pune piedici redresării, în vreme ce investitotii pe termen lung, acei oameni de care Europa are nevoie pentru o recuperare serioasă, vor să aibă parte de un mediu stabil.

Ha-Joon Chang, profesor de economie la Universitatea din Cambridge

Sunt necesari trei paşi

Sunt de acord cu preşedintele Hollande cum că recesiunea este o ameninţare la fel de mare ca însăşi datoria. Mi-aş dori să fiu de acord şi cu faptul că Europa este aprope de ieşirea din criză. Probabil că zona euro nu se va destrăma, dar acest fapt ar avea mai multă legătură cu politica decât cu economia. Pentru redresare, trei paşi sunt necesari: Primul pas – băncile din zona euro trebuie să fie valorificate la maximum, iar datoriile cele mai nocive să fie eliminate. Spania trebuie să ia această măsura urgent. Un program credibil pentru uniunea bancară trebuie să fie stabilit, deşi ar putea exista urmări pentru Marea Britanie. Al doilea pas – o soluţie credibilă ar trebui luată în cazul problemelor Greciei. Al treilea pas – sunt de acord că austeritatea nu va funcţiona niciodată de una singură. Este absolut necesar un plan credibil pentru creşterea economică şi reducerea deficitului. BCE are destul timp. Liderii europeni trebuie doar să cadă de acord asupra unui plan credibil.

Allistar Darling, cancelar fiscal în Guvernul Marii Britanii în perioada 2007-2010

Banca Centrală Europeană poate oferi lichidităţi, dar nu şi solvabilitate

Impresia înşelătoare cum că BCE ar împrumuta gratuit ţărilor aflate în dificultate prin reducerea ratelor dobânzilor a fost creată de Mario Draghi. A existat deja o opoziţie virulentă la adresa acestei idei din partea Bundesbank (Banca Centrală Federală a Germaniei, n.r.). În opinia conservatorilor germani, Draghi este Diavolul din opera „Faust” a lui Goethe care o ademeneşte pe Angela Merkel să încheie un pact primejdios al inflaţiei. De asemenea, pentru ca împrumuturile BCE să se materializeze, o ţară trebuie să accepte conduţii dure de austeritate. Ce politician european ar putea face un asemenea lucru? Mai presus de orice, BCE poate oferi lichidităţi, dar nu poate face nimic în privinţa salvării statelor. Periferia zonei euro este efectiv în stare de faliment, iar politica de austeritate a UE înrăutăţeste şi mai mult lucrurile, în special în Grecia. Sectorul economic a căzut, iar datoria publică va suferi în curând noi modificări. Există costuri umane imense şi condiţii sociale explozive. Dacă criza îşi va găsi o soluţie, austeritatea va trebui înlăturată, iar fondurile de investiţie direcţionate către perifieria zonei euro. Cum nu există nicio perspectivă în acest sens, 2013 va fi probabil mult mai grav decât 2012.

Costas Lapavitsas, profesor de economie la Şcoala de Studii Orientale şi Africane din Londra

Optimismul în faţa unui joc de noroc

Este posibil ca un plan de salvare pentru Spania, un acord pentru o uniune bancară la nivel larg în zona euro şi numirea unui „ţar” bugetar vor decide soarta crizei actuale. Liniştea poate fi iarăşi restaurată, pentru că, mai presus de toate, sunt disperaţi să stea în interiorul actualei zone monetare căci sunt incapabili de a-şi rezolva de unii singuri problemele interne, precum corupţia din Grecia sau protejarea forţei de muncă în Spania şi în Italia. Dar acest optimist stă în faţa unui pariu care presupune că muncitorii prost plătiţi din ţările grav afectate vor accepta o scădere drastică a nivelului de trai, precum şi pierderea responsabilităţii democratice, care vine cu crearea birocraţiei centralizate la Bruxelles. Menţinerea salariilor la un nivel scăzut şi forţarea rambursării tuturor datoriilor bancare şi suverane vor acţiona ca o piedică asupra cheltuielilor de consum şi a creşterii pentru anii următori, prelungind astfel depresia actuală. Reducerile de cheltuieli au tendinţa de a afecta în special grupurile cu venituri mai mici, mai ales atunci când reducerile vizează plăţi de natură socială. Marea Britanie este pe cale să se angajeze în a doua etapă de austeritate cu un accent special pus pe reducerea cheltuielilor la securitatea naţională. Sindicatele analizează deja impactul unei greve generale. Există îngrijorări că liderii din Germania, din Olanda, din Finlanda şi din Austria vor cere ca toate datoriile să fie rambursate de guvernele şi de băncile ţărilor periferice ale zonei euro. Aceasta este o reţetă pentru tulburările sociale din restul Europei, un lucru despre care Fondul Monetar Internaţional a avertizat deja.

Philip Inman, corespondent economic al publicaţiei britanice „The Guardian”

Promisiunile deşarte nu vor duce la sfârşitul crizei

Aproape că s-a sfârşit? Nu! Fără îndoială că în acestă vară UE a luat trei decizii care, dacă ar fi fost implementate, ar fi putut conduce la încheierea acestei etape a crizei. Pentru început, BCE s-a comportat ca o bancă matură şi a confruntat cu forţa panica determinată de criza de pe pieţele financiare. Apoi, zona euro a fost de acord cu o recapitalizare directă a băncilor falimentare din Spania. Şi nu în ultimul rând, s-a căzut de acord şi asupra uniunii bancare. Aceste măsuri ar putea face faţă datoriilor bancare moştenite, le-ar permite statelor membre să se finanţeze singure fară a avea parte de rate atât de aspre şi să înfiinţeze instituţii-cheie care ar asigura un viitor durabil zonei euro. Din păcate, în timp ce promisiunea BCE nu a fost încă testată, se pare că celelalte două au fost promisiuni deşarte. Spaniei i s-a spus de curând că moştenirea datoriei bancare este o problemă personală, tulburând astfel perspectiva unui recuperări pe cât de repede posibil. Iar guvernul german a blocat orice etapă către o uniune bancară. Spania se confruntă cu o recesiune fără precedent, care îi pune în pericol însăşi existenţa ca o ţară. Dacă partenerii să nu vor lua asupra lor responsabilităţile pentru datoriile moştenite, consecinţă a construcţiei proaste a zonei euro, Spania nu va ieşi din groapă, iar Europa va rămâne în pericol.

Luis Garicano, profesor de economie şi strategie la Şcoala de Economie şi Ştiinţe Politice de la Londra

Este doar un răgaz

Se poate să fi intrat într-o perioadă de calm în zona euro. Motivul principal este simplu: cancelarul Germaniei, Angela Merkel, vrea să fie realeasă în septembrie 2013 şi pare evident pentru observatorii de la Berlin că până atunci va încerca să prevină orice tentativă de atacuri de panică de pe pieţele financiare. Numai acest lucru face puţin probabil, printre altele, un „Grexit” (ieşirea Greciei din zona euro, n.r.) în următoarele 12 luni. Cu toate acestea, nu doar Grecia se află pe o traiectorie sustenabilă. Nu este clar dacă şi cum membrii din Sud ai clubului european îşi vor coborî decisiv nivelul datoriei şi al deficitelor de cont actuale. Mai precis, numai timpul va decide dacă poporul portughez, spaniol sau grec sunt dispuşi să sufere pe o perioadă de mai mulţi ani o ajutare dureroasă, în schimbul rămânerii lor în zona euro. De asemenea, nu este sigur modul în care votanţii germani vor reacţiona cu adevărat după ce se vor uita la facturi. Este foarte probabil ca preşedintele Hollande să fi greşit. Nu se va termina până nu e gata.

Olaf Gersemann, editor de business la publicaţia germană „Die Welt”