Emmanuel Macron, la un an de mandat: de la candidatul „de dreapta şi de stânga“ la „preşedintele bogaţilor“

Ajuns la primul an din cei cinci de mandat la Palatul Élysée, progresistul Emmanuel Macron are deja o etichetă, „preşedintele bogaţilor“, o imagine total diferită decât cea promovată în campanie.

Candidatul care s-a prezentat „de dreapta şi de stânga“ a devenit „preşedintele bogaţilor“? Întrebarea apare în cotidianul francez „Le Monde“, care trece în revistă principalele măsuri luate de Macron în primul an la preşedinţia Franţei.

Măsurile pentru cei bogaţi

„Transformarea“ impozitului pe avere

Anunţată în timpul campaniei prezidenţiale, măsura intră în vigoare din acest an. Astfel, numai bunurile imobiliare vor fi supuse impozitului pe avere (ISF), redenumit (IFI), care prevede o reducere de 30% pentru reşedinţa principală.

În opinia lui Macron, această măsură va încuraja investiţiile în economia franceză. Însă opoziţia îi reproşează că este menită celor bogaţi.

Introducerea unei cote unice de impozitare a veniturilor din capital

O altă promisiune de campanie a fost implementată rapid, fără multe discuţii, şi anume introducerea unei cote unice de 30% pentru impozitarea veniturilor din capital. Dacă mulţi economişti prevăd un cost anual mai mare de cel de 1,3 miliarde de euro estimat Guvern, este vorba, una peste alta, de un gest în favoarea marelui capital, comentează „Le Monde“.

Scăderea impozitului pe profit

Guvernul francez s-a angajat totodată la scăderea impozitului pe profit. Acesta va fi redus treptat de la 33,3% la 25% până în 2022. Costul acestei măsuri este estimat la 11 miliarde de euro anual, dar Guvernul aşteaptă ca răspuns creşterea dividendelor.

Eliminarea impozitării la ieşire din 2019

Destinată combaterii evaziunii fiscale, echipa lui Macron o vrea eliminată. Justificarea acestui demers este că impozitatarea la ieşire este o frână pentru investiţii, fără a fi totuşi rentabilă pentru finanţele publice.

Măsurile pentru celelalte categorii sociale

Scăderea cotizaţiilor salariale

În 2018, salariile francezilor angajaţi în mediu privat vor înregistra creşteri uşoare datorită unei scăderi a cotizaţiilor de 3,15 puncte, în contrapartidă unei creşteri a contribuţiei sociale generalizare (CSG) de 1,7 puncte. Asta înseamnă un câştig net de aproximativ 22 de euro lunar (250 de euro anual) pentru salariul minim. Măsura va deveni aplicabilă din octombrie.

Eliminarea treptată a taxei pe locuinţă

Taxa pe locuinţă va dispărea cu totul în 2020. În acest an, ea va fi diminuată cu o treime pentru 80% dintre francezi.

Revalorizarea prestaţiilor sociale

Prima de activitate (plus 80 de euro lunar), alocaţia pentru adulţii cu handicap (plus 90 de euro lunar), dar şi alocaţia de solidaritate pentru persoanele în vârstă (plus 100 de euro lunar) vor fi revalorizate de Guvern. Aceste creşteri vor fi simţite abia din 2019 şi 2020.

„Munca trebuie răsplătită“, a explicat premierul francez Edouard Philippe referindu-se la creşterea primei de activitate.

Pe lângă aceste măsuri, echipa lui Macron are în vedere un plan de investiţii de 50 de miliarde de euro.

„Companiile trebuie să găsească dorinţa de a se instala şi de a se dezvolta pe pământul nostru“, a explicat Philippe ideea din spatele reformelor economice promovate de guvernul său.

Risc: creşterea inegalităţilor

Observatorul Francez al Conjucturilor Economice (OFCE) tratează cu prudenţă acest pachet de măsuri, estimând că ar putea duce, mai ales pentru acest an, la creşterea inegalităţilor. În schimb, cei 5% la cei mai bogaţi francezi vor fi marii câştigători ai reformelor din acest an.

De exemplu, cei 5% vor avea parte de o creştere a puterii de cumpărare cu 1,6%, în timp ce majoritatea francezilor vor înregistra o stagnare sau o mică scădere în acest sens.

Două pături vor fi cel mai dur afectate de politica economică a lui Macron, şi anume cei 25% de înstăriţi, prin creşterea CSG, şi cei 5% cei mai săraci, din cauza măririi fiscalităţii ecologice şi preţului la tutun.

În schimb, tabloul apare net mai echilibrat dacă se ţine cont de ansamblul măsurilor care vor intra treptat în vigoare. Potrivit OFCE, o reechilibrare progresivă va avea loc până în 2020.

Reforma instituţională

În paralel, Franţa se pregăteşte de o amplă reformă instituţională. Două proiecte de lege în acest sens vor fi dezbătute începând de miercuri.

„Le Figaro“ a dezvăluit o parte din măsurile luate în calcul pentru această reformă.

Astfel, numărul parlamentarilor va scădea de la 925 la 648, dintre care 404 deputaţi (577 în prezent) şi 244 senatori (348 în prezent). În ceea ce priveşte circumscripţiile electorale, acestea vor fi reconfigurate pe baze demografice.

Pragul de acces este prevăzut la 5%, iar numărul mandatelor consecutive la trei, măsurile urmând să devină aplicabile din 2020 pentru Senat şi din 2022 pentru Adunarea Naţională.

Un bilanţ negativ

Francezii însă nu aderă la politicile lui Macron. Conform unui sondaj al Centrului de cercetări politice Sciences Po (Cevipof) realizat de Ipsos-Sopra Steria cu Le Monde şi Fundaţia Jean Jaurès, 76% dintre francezi consideră că reforma economică a lui Macron este în avantajul celor bogaţi. În acest context, 55% dintre francezi îi atribuie preşedintelui lor un „bilanţ negativ“ la un an de la preluarea mandatului.

Un preşedinte activ pe plan extern

Analiştii sunt unanimi însă în a-i recunoaşte lui Emmanuel Macron un activism intens pe plan extern. Spre deosebire de predecesorii săi, Nicolas Sarkozy şi François Hollande, ambiţiosul şi tânărul lider de la Paris aplică ceea ce agenţia Reuters descrie drept o doctrină „gaullist-mitterrandistă“, inspirată deci atât de la generalul de Gaulle cât şi de la socialistul Mitterrand.

Diplomaţia „loviturilor de imagine“ a început şi apoi a culminat cu relaţia dintre preşedintele francez şi omologul său american. Primirea făcută la Casa albă de Trump omologului său parizian şi noua „bromance“, cum a fost botezată relaţia dintre cei doi, a ţinut prima pagină a ziarelor de pe cele două maluri ale Atlanticului. În dosarul climateric, în cel al liberului-schimb şi în spinoasa chestiune nucleară iraniană, tentativele lui Macron s-au soldat însă cu tot atâtea eşecuri.

În Europa, tradiţionalul motor franco-german a fost un timp la ralenti din cauza agendei electorale interne din Germania. Astăzi, relansarea construcţiei europene şi în particular cooperarea în domeniul apărării este cap de listă pe agenda franco-germană.