Cazul Schengen: Europa ştie să fie şi cinică

Ultimele evoluţii din cadrul dosarului extinderii Spaţiului Schengen le dezvăluie românilor şi bulgarilor şi faţa nefardată a relaţiilor europene

Ce s-a întâmplat, de fapt, în spatele uşilor capitonate? În Consiliul JAI din iunie, spre sfârşitul preşedinţiei sale, Ungaria a reuşit să pună la cale un compromis politic în acest dosar complicat, care cuprinde două părţi: reforma Spaţiului Schengen şi extinderea cu România şi Bulgaria. Pe de o parte, trebuie lămurit clar până unde pot merge statele membre cu limitarea libertăţii de mişcare în interiorul sistemului Schengen - problemă apărută ca urmare a presiunilor imigraţioniste de după revoluţiile nord-africane. Pe de altă parte, trebuia dat un răspuns eforturilor României şi Bulgariei de a-şi adapta paza frontierelor la standarde europene.

Ambele părţi ale dosarului au nevoie, în final, de unanimitate în Consiliu - deci de aprobarea tuturor statelor membre. Şi, cum reforma putea fi blocată de cei nemulţumiţi pentru stoparea extinderii, s-a găsit o soluţie: România şi Bulgaria aderă, deocamdată, parţial, doar cu spaţiile aerian şi maritim. În schimb, cu toţii vor susţine reforma Schengen. Franţa şi Germania, principalele state care se opuneau extinderii, au acceptat şi ele compromisul: reforma Schengen merge mai departe, românii şi bulgarii rămân, totuşi, în „carantină". A fost un compromis nescrsis, un „gentlemen`s agreement", spun surse europene.

Cu drag, de la „adevăraţii finlandezi"

Numai că Olanda şi, mai apoi, Finlanda, au aruncat acum în aer compromisul din iunie, afirmând că nu vor fi de acord nici măcar cu aderarea „în trepte" a românilor şi bulgarilor la Spaţiul Schengen.
Există un element comun în cele două ţări: au guverne de centru-dreapta, dependente politic de sprijinul unor formaţiuni naţionalist-populiste, eurosceptice: Partidul pentru Libertate din Olanda şi Partidul Adevăraţilor Finlandezi. Acestea întreţin o presiune constantă la adresa puterilor executive din ţărilor lor, reuşind să-şi impună o parte din promisiunile electorale, fără însă a suporta şi erodarea inerentă participării la guvernare. De teama pierderii sprijinului parlamentar, fragilele guverne de la Haga şi Helsinki acceptă jocul.

Aşa se face că două partide, care împerună de-abia dacă adună două milioane de votanţi, profită în mod strălucit de slăbiciunea guvernelor, reuşind să-şi impună voinţa în faţa a 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene. Fiindcă refuzul olandez şi finlandez afectează nu doar extinderea Spaţiului Schengen, un dosar de importanţă totuşi secundară pe agenda europeană. Dar aruncă în aer înţelegerea privind reforma - care ar urma să confere Comisiei mai multe pârghii de acţiune împotriva statelor membre tentate să limiteze nejustificat libertatea de mişcare a cetăţenilor europeni.
Dacă forţele care vor să pună capăt proiectului integraţionist european vor reuşi până la urmă să-şi vadă visul cu ochii, atunci cu siguranţă, ziua de 22 septembrie 2011 va fi trecută cu litere de aur în istoria pe care o vor scrie, la un moment dat.

Ce poate face Polonia şi ce nu

Ce se poate întâmpla la reuniunea Consiliului JAI de astăzi? Preşedinţia poloneză ar putea încerca un nou compromis, spun surse europene. Dar nu este clar până unde sunt dispuşi să meargă polonezii. Oricum, spun sursele europene, ei nu sunt foarte bucuroşi că au moştenit dosarul de la predecesorii unguri. Budapesta a mizat, într-adevăr, pe acest dosar -interesată să scape de paza unei frontiere şi, poate, pentru a şterge o graniţă, oricum, mai mult simbolică, ce-i desparte pe maghiarii din Transilvania de Ungaria.

Ceea ce ţine în joc Polonia, altfel mai puţin interesată în extindere, este salvarea reformei spaţiului comun fără frontiere. Şi, probabil, Bucureştiului şi Sofiei li se va cere o atitudine şi mai flexibilă, în vederea unui nou compromis. Dar spaţiul de joc este limitat. În caz că Finlanda şi Olanda se vor ţine tare pe poziţii, este mai de aşteptat ca Polonia să lase din mână România şi Bulgaria.

Polonia este cu mult mai preocupată de salvarea euro. Finlandezii însă, blochează planul european pentru Grecia, prin solicitarea de a primi garanţii bancare de la greci în schimbul contribuţiei naţionale.La rândul lor, olandezii au anunţat că vor cere şi ei garanţi, în caz că finlandezii le vor primi. Aceleaşi semnale din Austria şi Slovacia - şi e limpede că grecii n-au de unde plăti pentru toţi.

Polonia va fi mai degrabă dispusă la un compromis pe tema Greciei, lăsând "adevăraţilor finlandezi" si populiştilor olandezi "satisfacţia" că i-au lăsat la uşă pe români şi bulgari. Şi - chestiune cu bătaie mai lungă - de a fi subminat reforma Schengen, lăsând astfel statelor membre posibilitatea e a recurge oricând la reinntoducerea controalelor la frontiere, fără posibilitatea vreunui control din partea Comisiei Europene. Aşa cum a procedat nu demult Danemarca.

O bună parte dintre cetăţenii olandezi şi finlandezi au impresia că dacă cele două ţări din Balcani vor fi admise în Schengen, vor urma valuri de imigranţi. Politicienii nu se obosesc să le explice că românii şi bulgarii circulă oricum liber în Uniunea Europeană şi că aceia care au avut de gând să plece sunt deja în Vest. E mai simplu să-i lase pe aceşti oameni în ignoranţa lor şi să profite de aceasta.Şi sunt greu de găsit motivele pentru care preşedinţia poloneză va fi dispusă să se bată până în pânzele albe împotriva acestor sterotipuri întreţinute politic.

Ce ar putea face Polonia ar fi ca, în cazul în care constată că nu există unanimitate pentru extindere - şi este clar că nu există - să nu mai pună chestiunea la vot, sun surse europene. România şi Bulgaria vor scăpa fără un "NU" explicit, iar problema Schengen va fi redeschisă - "cu mare scandal", spun surse de la Bruxelles - la Consiliul European din 19 octombrie.