Armata europeană este în impas

Londra se opune creării unui Cartier general european, blocând astfel un proiect susţinut de celelalte 26 de state membre. Liderii europeni caută acum o soluţie de compromis după ce, la ultima reuniune a miniştrilor de Externe ai UE, iniţiativa s-a lovit, din nou, de vetoul britanic. Teoretic, soluţii există.

Marea Britanie este singură împotriva celorlalţi 26. Londra boicoteză chiar propunerea Înaltului Reprezentant Catherine Asthon de infiinţare a unui Cartier general (QG) militar european. La ultimul Consiliu al miniştrilor de Externe, din 19 iulie, ministrul britanic, William Hague, a fost foarte categoric: "guvernul actual, ca şi guvernele precedente şi guvernele viitoare, nu acceptă şi nu va accepta niciodată această idee". 

Argumentul principal al opoziţiei sale, prin care şi-a atras criticile tuturor omologilor europeni, este că prin instituirea acestui QG există riscul dublării structurii ­NATO şi apariţia de costuri suplimentare. Aceasta, în condiţiile în care 21 dintre cele 27 de state membre UE sunt şi membre NATO. Ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski a recunoscut că discuţiile au fost "dificile", adăugând că  "marea majoritate a ţărilor estimează că Uniunea trebuie să continue să lucreze la propunere, analizând în detaliu posibilităţile existente şi ţinând cont de costuri". 

Apărare europeană fără britanici?

Analişti europeni sustin că, deşi opoziţia britanică era deja cunoscută, refuzul nu a fost niciodată exprimat în termeni atât  clari. Un asemenea refuz reduce mult şansele unor negocieri pe această temă. Ca atare, Bruxelles va trebui să adopte o altă tactică şi să profite de portiţele oferite de Tratatul de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona oferă soluţii alternative, cum ar fi cooperarea întărită sau cooperarea structurată permanentă. De exemplu, sistemul Schengen permite ca nu toate statele membre să participe, ba chiar este deschis şi unor state din afara UE. Astfel, este posibilă  folosirea unui cartier general operaţional militar (OHQ), la iniţiativa unuia dintre statele membre - Belgia sau Luxemburg, de exemplu, cu sediul chiar la Bruxelles, în fosta Şcoală Militară a Belgiei.

O primă soluţie constă în stabilirea unei "capacităţi de a efectua planificarea militară opraţională" incluzând toate competenţele, care vor completa capacitatea civilă de  conducere şi de planificare (CCPC). Veritabil centru de operaţii, dotat cu toată infrastructura necesară, el va putea fi amplasat împreună cu alte structuri de gestiune a crizelor din Uniune, pentru a permite o intera­cţiune şi o coordonare mai bună între militari şi civili şi o planificare politico-strategică adecvată. 

Propunere: cartier general la Bruxelles

Komorowski (stânga), Merkel şi Sarkozy  Foto: reuters

Grupul de la Weimar (Franţa, Germania şi Polonia, n.r.) sprijină ideea utilizării Cartierului general operaţional militar european sau a sediului disponibil din Bruxelles, ca soluţie alternativă. Cele trei ţări susţin, într-un comunicat de presă, că "doresc relansarea unei politici europene de apărare, cu atât mai necesară în contextul multiplicării crizelor, a limitării resurselor naţionale şi a ameninţărilor cu atentate la adresa UE".

Misiuni militare europene

De altfel, cele trei ţări i-au adresat o solicitare lui Catherine Asthon în decembrie 2010, care s-a bucurat de un sprijin larg în UE. Raspunzând "iniţiativei de la Weimar", Asthon a prezentat recent un raport în care propune punerea în comun a  capacităţilor de apărare, crearea unei capacităţi permanente civilo-militare de planificare şi de conducere a operaţiunilor, ameliorarea relaţiilor UE-NATO, alte angajamente operaţionale.

Primele misiuni militare ale UE s-au desfăşurat în Balcani. UE a preluat conducerea forţei militare de stabilizare din Bosnia şi Herţegovina, în 2005. Au urmat misiuni de scurtă durată în Africa, Asia şi Orientul Mijlociu. În mai 2007, UE a trimis în Afganistan o misiune de poliţie cu un mandat de trei ani. La începutul anului 2008, o forţă militară a UE de peste 3.000 de persoane a fost plasată în zona de frontieră dintre Ciad şi Republica Centrafricană, pentru a proteja refugiaţii provenind din regiunea Darfur din Sudan. În decembrie 2008, UE a lansat prima sa operaţiune maritimă, pentru a proteja vasele împotriva piraţilor care acţionează de-a lungul coastei Somaliei. În august 2008,UE a mediat un acord de încetare a focului între Georgia şi Rusia şi a trimis observatori.