Angela Merkel îşi salvează guvernul, dar poziţia ei rămâne fragilă

Cancelarul federal german, Angela Merkel, a reuşit să-şi salveze guvernul, acceptând să renunţe definitiv la generoasa sa politică în privinţa migraţiei. Dar chiar şi aşa, problemele din cadrul coaliţiei guvernamentale de la Berlin sunt departe de a fi rezolvate. Iar poziţia lui Merkel rămâne fragilă.

„Climatul într-o coaliţie guvernamentală nu a fost niciodată atât de otrăvit precum cel din prezent“, a comentat marţi tabloidul german „Bild“, cel mai citit din Germania, după acordul la care au ajuns cu greu în seara precedentă cancelarul german şi rebelul său ministru de Interne, Horst Seehofer, care a cerut reducerea drastică a numărului de solicitanţi de azil care ajung în Germania. 

Şefa conservatorilor s-a văzut pusă în faţa unei provocări fără precedent chiar în interiorul propriei sale echipe. Şi, ca urmare, va fi nevoită, după aproape 13 ani la putere, să găsească o cale pentru a-şi restabili autoritatea şi pentru a-şi consolida fragila coaliţie guvernamentală, formată cu greu în martie între formaţiunea sa creştin-democrată CDU, aliata sa bavareză, CSU, condusă de Seehofer, şi social-democraţi (SPD). 

Chiar dacă lidera social-democraţilor, Andrea Nahles, a salutat sfârşitul ostilităţilor în tabăra conservatoare germană, unul dintre specialiştii SPD pe teme ce ţin de migraţie - Aziz Bozkurt - a respins restricţiile migratorii care merg, în opinia sa, „în totalitate în sensul“ extremei-drepte.

Iar dacă SPD-ul va respinge acest compromis, Merkel va fi nevoită să găsească o altă soluţie pentru a-şi salva guvernul. O reuniune la vârf între cele trei partide ale coaliţiei – CDU, CSU şi SPD – este prevăzută pentru marţi, la ora locală 18.00 (19.00, ora României). 

Totodată, Angela Merkel rămâne ţinta preferată a conservatorilor care sunt adepţi ai unei linii dure. Motivul rămâne acelaşi: decizia ei din 2015 de a deschide graniţele Germaniei sutelor de mii de solictanţi de azil. 

În fruntea criticilor săi s-a poziţionat de multă vreme liderul CSU, Horst Seehofer, pe care Angela Merkel spera să-l poată ţine sub control prin numirea lui în fruntea Ministerului de Interne, notează AFP.

Numai că în ecuaţie a intervenit un nou aspect: Seehofer se teme că la alegerile regionale din Bavaria, care vor avea loc în toamnă, partidul său îşi va pierde majoritatea absolută din cauza creşterii extremei-drepte în preferinţele electoratului.

Şi dacă acest lucru se va întâmpla, ostilităţile la adresa Angelei Merkel, acuzată adesea că duce o politică prea centristă, se vor relua.

Aparent, Merkel a obţinut o victorie salvându-şi guvernul şi menţinându-se la putere. Acţiunea lansată împotriva ei de formaţiunea bavareză CSU o viza personal, numeroase media văzând în ea chiar o tentativă de „puci“ venită din aripa dreaptă. 

Însă, pe fond, Merkel a cedat mult teren acceptând restricţii puternice privind imigraţia. Compromisul la care a ajuns cu Seehofer privind politica în acest domeniu marchează sfârşitul generoasei politici începute în 2015 de şefa executivului de la Berlin. 

Concret, solicitanţii de azil ajunşi în Germania, dar deja înregistraţi într-o altă ţară din UE – adică majoritatea lor – vor fi plasaţi în „centre de tranzit“ la frontiera cu Austria, aşteptând să fie întorşi spre ţara de intrare în Europa.

Bernd Riexinger, un lider al stângii radicale germane, a vorbit de „tabere de internare în masă“, făcând astfel referire la trecutul nazist al Germaniei. El le-a cerut social-democraţilor, al treilea partid din coaliţia germană de guvernare, să refuze acest lucru. Şi există informaţii, potrivit presei germane, că aşa se va întâmpla.

În principiu, reîntoarcerea migranţilor se va face în baza unor acorduri cu ţările de intrare şi nu într-o manieră unilaterală. Dar dacă astfel de acorduri nu se vor concretiza, migranţii ar putea sufoca Austria. Iar cum va acţiona Viena rămâne de văzut. Lucru valabil şi în cazul Romei.

Guvernul austriac, rezultat în urma unei coaliţii între conservatori şi extrema-dreaptă, a avertizat deja că într-un astfel de caz va lua măsuri identice la propriile sale frontiere. Şi asta cu riscul de a crea un efect de domino în Europa.