Alegeri Marea Britanie - Conservatorii, în frunte. Încercările lui David Cameron: „Dacă s-ar acorda medalii pentru relaxare, el ar lua aurul“

Pentru David Cameron, alegerile de anul acesta au reprezentat mai puţin un concurs, avându-l ca adversar pe Ed Miliband, şi mai mult o luptă pentru a convinge publicul că îi pasă de ce se întâmplă cu el. Însă, după cinci ani de tăieri bugetare, oare nu e prea târziu ca publicul să fie convins? - se întreabă jurnalistul Matthew d'Ancona, în cadrul unui portret făcut premierului David Cameron în publicaţia britanică „The Guardian“.

În 2013, David Cameron a ţinut o întâlnire confidenţială cu doar o mână de „locotenenţi“ politici ai conservatorilor. Scopul acestei întâlniri a fost stabilirea unei strategii pentru alegerile generale din 2015. Pentru o vreme, Cameron înclina spre noţiunea de „cursă mondială“ şi perspectivele Marii Britanii în contextul global. Însă grupurile de test au dezvăluit, în mod ruşinos, că mulţi britanici considerau această sintagmă ca fiind o formă de mândrie britanică. 

„Cum arată un premier conectat la realitate?“

David Cameron a insistat ca sfătuitorii lui să-i spună exact ce a crezut poporul despre el. Răspunsul a venit prompt: „Sunteţi rupt de realitate“. „Cum ar arăta un premier conectat la realitate?“, a întrebat el.

Însă, din punct de vedere politic, Cameron a înţeles că modul în care este perceput de electorat înseamnă totul. Dacă „cursa globală“ îi nedumerea pe votanţi, atunci trebuia găsit altceva. Cameron a descoperit că să conduci o coaliţie de guvernământ este un lucru foarte greu, dar mai greu ar putea fi şi aducerea Partidului Conservator la putere. El a fost martorul, alarmat, cum Europa se întoarce împotriva conservatorilor, sau cum Partidul Independenţei – UKIP s-a folosit de frustrările conservatorilor tradiţionali. David Cameron s-a supărat pe Barack Obama şi s-a apropiat de cancelarul german Angela Merkel.

Însă, după toate pe care le-a învăţat ca şef al Guvernului britanic, Cameron a insistat ca tema alegerilor din acest an să fie directă. La întâlnirea confidenţială, echipa s-a pus de acord asupra termenului de „securitate“, şi acesta a devenit laitmotivul campaniei 2015.

Partidul a susţinut clar că este nevoie de un al doilea mandat pentru a întări recuperarea ţării şi pentru îmblânzirea deficitului, însă se mai promitea şi „un viitor mai sigur“. La acea întâlnire s-a realizat manifestul campaniei electorale a conservatorilor, care folosea cuvântul „securitate“, „siguranţă“ sau alte derivate de peste 120 de ori, notează „The Guardian“.

Consilierii lui Obama i-au fost alături lui Cameron în campanie

Dar Cameron a ales să ducă simplitatea campaniei mai departe. El a spus că va oferi votanţilor reasigurări, de la naştere până la bătrâneţe. Cameron i-a îndemnat să nu fie nesăbuiţi cu votul lor sau să pună în pericol recuperarea ţării. Să-i lase pe alţii să grăbească ritmul, sarcina lui ca premier este să susţină calmul, în detrimentul haosului.  

David Cameron nu este un politician care stă mult să gândească o problemă. Rareori agonizează asupra unei decizii, preferând să le rezolve rapid şi pe cât de practic poate, în general cu ajutorul unor aliaţi apropiaţia ca Osborne, Ed Llewellyn (şeful de personal), Kate Fall (adjunctul lui Llewellyn) şi Craig Oliver (directorul de comunicaţii). 

Mai mult, Jim Messina, fostul şef de campanie al preşedintelui american Barack Obama şi adjunctul şefului de personal de la Casa Albă, dar şi un alt fost colaborator apropiat al lui Obama, Reggie Love, au fost aproape de prim-ministrul David Cameron în campania sa electorală.

Strategia Guvernului său a fost explicată în 2011 şi întărită în campanie: „Lăsaţi-ne să ne terminăm treaba“. În 2012, Cameron şi-a îndemnat personalul să citească şi să înveţe ceva din discursul lui Bill Clinton, adresat partidului Democrat, în care-l nominaliza pe Barack Obama pentru un al doilea mandat la Casa Albă: „Niciun preşedinte, nici eu, niciunul dintre predecesorii mei, nimeni nu a putut repara complet tot dezastrul pe care l-a descoperit când a ajuns la putere. Însă, în patru ani se pune baza unei economii noi, moderne, de succes“, spunea fostul preşedinte american Bill Clinton.

Legea Mandatelor Fixe din 2011 i-a luat premierului britanic puterea de a dizolva Parlamentul atunci când vrea, înlocuind această putere arbitrară cu o perioadă de cinci ani fixă şi cu un nou set de reguli prin care un guvern care eşuează nu poate fi terminat.

Concluzia implicită, crede Cameron, a fost că prim-miniştrii vor avea parte de o versiune neoficială a celui de-al 22-lea amendament al Constituţiei SUA, fiind limitaţi la doar două mandate. Margaret Thatcher şi Tony Blair au stat mai mult de două mandate în fruntea Guvernului şi au demonstrat că este o greşeală. Da, două mandate sunt deajuns, scrie jurnalistul d'Ancona.

David Cameron – politicianul perfect şi familistul convins

David Cameron face parte dintr-o generaţie de politicieni care şi-au dedicat prima jumătate a vieţii adulte exclusiv politicii. Perspectivele sale au fost formate încă din tinereţe de ritualurile britanice, de folclor şi de bârfele din satul Westminster, şi nu de o profesie sau de experienţă câştigată peste hotare. 

Cameron a studiat filosofie, ştiinţe politice şi economie la Oxford. Avea doar 21 de ani când s-a alăturat departamentului de cercetare al conservatorilor, în 1988, şi de atunci nu a luat pauză de la politică.

În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanşat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ţinutului Witney. A devenit rapid membru marcant al opoziţiei. La alegerile din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a, se arată în pagina de Wikipedia dedicată lui David Cameron.

În biografia lui din 2012, autorii au citat un apropiat care spunea: „Dacă ar exista o medalie olimpică pentru relaxare, Cameron ar câştiga aurul“. Acesta s-ar fi dorit un contrast fericit, în comparaţie cu fostul premier Gordon Brown. Însă, în loc de asta, conservatorii s-au confruntat cu acuzaţii că maniera lui Cameron de a trata totul într-un mod calm reflectă aroganţă, şi nu echilibru psihologic.

Însă, chiar şi cei mai mari detractori ai lui David Cameron nu pot spune că nu este un familist. Este căsătorit cu Samantha din 1996, şi a avut patru copii cu ea. Unul dintre copii, Ivan, a murit în 2009, moment în care Cameron chiar a luat în considerare să renunţe la cariera politică. Însă a fost destul de îndrăzneţ să-şi dorească un al doilea mandat, chiar dacă o majoritate este greu de obţinut. Însă Cameron a fost şi realist, complet conştient că această campanie ar putea reprezenta sfârşitul său politic. 

Amestecul ciudat de mândrie şi modestie este, în continuare, trăsătura specifică a personalităţii lui David Cameron, conchide „The Guardian“.